mie. sept. 23rd, 2020

ACROSTIHURI ACROAMATICE
*
Identitate

I-am spus fericirii că nu o mai caut
Deoarece ea se găsește azi în mine,
Entelehiacă, pură, cântând la flaut
Neatârnarea sublimului nostru sine.
Truditorii întru lumină și-adevăr
Incomensurabile simbrii ei dobândesc.
Tot aprinzând iasca vremii, făr-astâmpăr,
Au devenit slujitorii tainelor ce cresc,
Tineri luceferi vărsând tainic în noapte
Edenica lumină-a sensurilor coapte…

*
Creativism

Cerul este mai aproape de noi.
Rădăcinile visului tainic
Exultă ca un cântec din cimpoi.
Adevărul e-al binelui crainic.
Tigri albi mușcă din tăcerile
Irizate ale sinelui meu.
Veacu-i tânăr, iară trăirile
Irump în inima marelui zeu.
Singură, dragostea poate face
Minunea de-a fi în lume pace.

*
Caligrafie

Cunoașterea de sine începe
Acum, la ceas târziu în noaptea mov.
Licorni nechează setea de-a pricepe
Inima fecioarei dintr-un alcov.
Genuni de vis se cască tainic iar…
Recazi lin, agonizant de dulce.
Ah, toată noaptea este doar un jar!
Fornăie misterele bisulce.
Iubire, prin tine trăiesc veșnic.
Eh! sau măcar cât arzi în sfeșnic…

*
Confesiune

Cartea crește de la un poem la altul…
O imensă scenă este lumea toată.
Numai ciocârlia caută înaltul,
Făcându-și peste oameni privirea roată.
Este ora când Preasfântul Duh pogoară.
Sarea sufletului este o comoară,
Irumpând cu o forță herculeană.
Unicul răspuns la întrebarea vieții
Ne este solemnă, dorită coroană.
Eli, Eli, călăuzești toți p(r)o(f)eții…

*
Melancolie

Mireasma toamnei iarăși mă îmbată…
Edenice cărări m-ademenesc.
La poarta inimii încep să bată
Amintiri într-un ritm sărbătoresc.
Naiul visurilor este acordat
Cu mâinile zeului, aducând
O tristețe în sufletul devotat,
La ceas de taină, dulce ca un gând…
Intrând încet în turnul său de fildeș,
Eul cântă pe-al vremii fatidic leș…

*
Priveliște

Privește, Dumnezeule, spre noi, robii tăi,
Rănește-ți privirea în ghimpii istoriei,
Inundând apoi cu lacrimi marile văi,
Visul păstrându-l în adâncul memoriei…
E toamna aceasta ca un templu păgân
Locuit de-un zeu neobișnuit de bătrân.
Irumpe-n profanul zilelor de toamnă
Și-nveșnicește-ne, Doamne, cu iubirea Ta,
Tăvălugul istoriei, ce condamnă
„Este”-le nostru, purificându-l cu Arta!

*
Biblioteca

Biblioteca este un templu în care
Inițiații rost(ui)esc literele sacre.
Bunăoară, cele scrise pe pergamente,
Libere și irefutabile argumente
Ideii că universul e o idee
Omnipotentă a sinelui, ca o cheie
Tubulară; cât despre cele scrijelite
Eminent în codexuri, erau pentru elite.
Cartea tipărită provoacă voluptatea?!
A celui ce-o citește găsind eternitatea…

FABULE CREATIVISTE

*
Leul și hienele

Într-o savană oarecare,
Un leu alb, cu o coamă mare
Și foarte iscusit vânător,
Mai are, Doamne, un singur dor:

Să scape-n veci de hienele
Care îi dau mereu târcoale
Pentru a se-nfrupta din prada
Obținută în vânătoarea

Pe care, în fiecare zi,
O începe cam pe la amiazi.
Până când amurgul sosește
Și strânge ziua într-un clește,

Leul, cu răbdare și trudă,
Își face rost de halca crudă
Pe care s-o mănânce la ceas
De tihnă sau meritat popas.

Morala:

Un leu, un tigru sau un pardos
Are-ntotdeauna un os de ros,
Indiferent că-i de-antilopă
Sau de hienă nictalopă…

*
Greierele și furnica

(varianta clasică)

Cântând întreaga vară
La faimoasa lui vioară,
Sărutul rece-al toamnei
Pe domnul Greier găsi
Fără grâu și fără mei —
Și-ncepu a lâncezi.

Nici măcar o bucățică
De muscă sau vierme,
N-avea don Greierică
Să poată să se-ntreme,
Și-alergă, cătând cina,
La Furnica, vecina,

Rugând-o: „— Pe toți sfinții,
Dă-mi și mie grăunțe,
Că, de foame, ameții
Și-i tărăboi în mațe.
Pe onoare de insectă!”
Ea, tare circumspectă,

Refuză cu stoicism:
„— Astă-vară, ce făcuși? ”
„— Am cântat zi și noapte”,
Zise el cu optimism.
„— Ai cântat? Acum, frate,
Dansează la alte uși!”

*
Greierele și furnica

(varianta romantică)

De când o văzuse la un bal,
Junele Greiere, luat de val,
Se-ndrăgosti de o Furnică,
Tare frumoasă și harnică.

Câtă vreme fu primăvară,
O însoțea prin iarba rară,
Șoptindu-i vorbe de amor,
Iar ea îl respingea cu umor.

Acordându-și bine chitara,
Îi cânta serenade sara,
La ferestrele larg deschise,
Căci vara, ah, nu se sfârșise…

Toamna, deloc nesimțitoare,
Furnica se simțea datoare,
Din când în când, să-i mai arunce,
Grâne, câte-o ocheadă dulce.

Și când iarna, pe nesimțite,
Veni cu-al său crivăț năpraznic,
Ea, cedând divinei ispite,
Invită greierul la praznic.

Cât fusese vremea-nsorită,
Furnica strânsese bucate,
De-acuma, doamna se desfată
Cu greierul, pe săturate…

*
Greierele și furnica

(varianta realistă)

Într-o zi, furnicuța,
Cum se ducea la oraș,
Cu treburi mii, drăguța,
Se-ntâlni cu-n greieraș

Amărât, ca vai de el,
Ce cânta într-un ungher:
„— Cri, cri, cri, timpu-i mișel,
Iar eu stau aici stingher…”

Furnica, ascultându-l,
Se încruntă, zicându-i:
„— Nu-i leneș ca greierul!
Fir-ar el, ah, iaca cui!”

Dar greierul răspunse:
„— Zgârcită ca furnica
Pe lume nu-i! Ah, un’ te
Grăbești, domnișorica?”

„— Eu am treabă, nu ca tine
Ce-ți plângi singur de milă!
Du-te la muncă mai bine,
De vrei să mănânci jimblă!”

Aste vorbe cu temei,
I le susură-n auz
Și plecă în treaba ei,
Lăsând greierul mofluz.

*
Greierele și furnica

(varianta suprarealistă)

Astă-seară, în program:
Greierele — recital,
Iar Furnica, nobil neam,
Este sponsor principal.

Invitați: Lumea bună
Din metropola Abis;
De vă va plăcea cum sună,
Puteți cere-ndată bis!…

Un bilet? Doar cinșpe lei!
Iar în primul rând de vrei,
Vei da mai mulți firfirei,
Căci artistul e de soi…

Trei ore mai devreme,
În sala de spectacol,
Venise multă lume,
Ce-aștepta să-și intre-n rol.

La momentul anunțat,
Cortina s-a ridicat
Și pe scenă a intrat
Greierele, timorat…

Dar, prinzând nițel curaj,
Cu aplomb el a cântat,
Fiind ovaționat
De veselul anturaj.

*
Greierele și furnica

(varianta futuristă)

Cântând serile cu amicii într-un bar,
Greierele nu avea deloc un impresar…

Carismatic, talentat nevoie mare,
Simbria lui era o cină și-un pahar

Cu vin rece de la gheață sau cu bere,
Pentru că așa era timpul… mai amar…

Într-o seară de Răpciune, pură-ntâmplare,
Intră în bar Furnica, un agent șmenar

Din lumea tare a muzicii ușoare.
Zarurile fuseser-aruncate iar!…

Auzindu-i mult bogatul repertoriu,
Furnica îi propuse un contract de star:

„— Domnule Greier, de vrei s-ajungi notoriu,
Îngăduie să fac cunoscut al tău har,

Punându-ți semnătura pe acest contract!
Doar cu-ajutoru-mi, vei pune lumea pe jar!”

„— Stimată Furnică, zise-acesta cu tact,
Sunt încântat de propunere, așadar,

Haidem să bem împreună adălmașul!”
De-atunci, Greierul cunoscu un succes, rar

Întâlnit la o vedetă din showbizul
Vremii; cucerea topurile temerar.

Acum nu mai cânta serile într-un bar,
Căci avea lângă el un mare impresar…

*
Cantafabulă

Cânta cobzaru-ntr-un cătun
Colinda cea creștină.
Cânta cum craiul Colmartun
Cândva cucerise-o copilă

C-o cingătoare cafenie,
Chibzuind că-n câșlegi
Celebra-vor cezara cununie.
Cică ce crești, curând culegi!

CRISTIAN GABRIEL MORARU


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Iva Lacrimioara

By Iva Lacrimioara

Poet și membru al Uniunii Scriitorilor

Lasă un răspuns