joi. oct. 1st, 2020

Memorialul este amplasat în imediata vecinătate a mănăstirii Balaciu, distrusă de comunişti după 1950 prin transformarea ei în colhoz, şi nu departe de Piscul Crasanilor, o înălţime ce domina întinderea monotonă şi prăfuită a Bărăganului. Aici se afla ruinele străvechii cetăţi Hellis („Cetatea Soarelui”), unde documentele atestă că regele geţilor, Dromichetes, l-a făcut prizonier pe marele rege Lisimah. Ruinele au fost investigate în anii 1930 de Vasile Pârvan, care a atestat că este vorba de cetatea Hellis.

După 1990, ieromonahul Adrian Făgeţeanu, fost deţinut politic şi mare duhovnic al Ortodoxiei româneşti, a avut iniţiativa refacerii mănăstirii Balaciu, care de altfel funcţionează în prezent.

Tot Părintele Adrian Făgeţeanu este cel care a luat iniţiativă construirii la cetatea de pe Piscul Crasanilor a unei mănăstiri în care să funcţioneze o Academie ortodoxă, în care tineretul universitar să poată studia, pe baza unei uriaşe biblioteci, inclusiv virtuale, trecutul istoric al Neamului Românesc. De asemenea, Părintele Adrian proiectase atunci şi un memorial intitulat „Mormântul celor fără de mormânt”, care să aibă statutul de mormânt simbolic pentru toţi acei martiri ai neamului al căror mormânt nu este cunoscut.

Dacă Academia a rămas doar un proiect, între 1992 şi 1995, sub egida Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Asociaţiei Studenţilor Crestini-Ortodocsi din România, s-a desfăşurat în fiecare vară o amplă tabăra de muncă şi educaţie, prima de acest fel în România de după 1989, prin care au trecut numeroşi foşti deţinuţi politici (majoritatea lor membri ai
 Partidului „Pentru Patrie”-Totul Pentru Tara și Fundatiei „George Manu”) dar și multi studenți national-creștini, care au contribuit la acest memorial. Conducătorul taberei de munca a fost Emanoil Paraschivas, fost deținut politic.

Realizat după planurile arhitectului detinut-politic Anghel MARCU, monumentul situat între Mănăstirea Balaciu şi Cetatea Hellis este conceput ca un imens platou circular de beton (din lipsa fondurilor nu s-a mai putut realiza acoperirea cu marmură…) cu diametrul de 20 m, pe marginea căruia sunt amplasate scaune de priveghere, tot din beton, aidoma sactuarelor dacice de la Sarmisegetusa. În centrul acestui disc uriaş se afla un sarcofag şi o cruce de marmură, suplă, parcă ţâşnind spre Cer, în stilul celorlalte cruci realizate de Anghel Marcu la Sâmbătă de Sus, mormântul lui Nae Ionescu (Bellu) etc.. O mică porţiune circulară în jurul sarcofagului adăposteşte pământ din toate locurile unde au avut loc bătălii sau morţi martirice ale eroilor neamului românesc: Sarmisegetusa, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Prunaru, Câmpia Turzii, Majadahonda (Spania), Jilava, Aiud, Canalul Dunare-Marea Neagră etc…

În liniştea specifică întinderilor seci ale Bărăganului, priveliştea acestui memorial este una tulburătoare.

Din 1996, în fiecare an, de Ziua Înălţării Domnului (Ziua Eroilor), vechii luptători în Rezistenţă Naţională Anticomunista şi tinerii adepţi ai idealurilor lor se adună aici, pentru a cinsti memoria celor căzuţi în lupte sau prin trădare, pentru credinţa strămoşească şi Neamul românesc.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Florin Dobrescu

By Florin Dobrescu

Vicepreşedinte la Asociația "Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei", SECRETAR la Fundația "Ion Gavrila Ogoranu"

Lasă un răspuns