mar. sept. 29th, 2020

Copile dragă

Copile dragă, vreau să știi
Că viața mi-e pe terminate,
Când o să ai și tu copii
Ai să vezi că-n zadar le faci pe toate.
Te-am crescut cu greu, copile,
N-am știut ce-i fericirea,
Nu aveam bani nici de pâine,
Dar ți-am oferit iubirea.
N-am vrut să știi ce-i supărarea,
De multe ori simțeam că pier,
Dar îmi găseam mereu puterea
Doar ridicând ochii spre cer.
Cu ce ți-am greșit eu oare?
De ce nu vii pe la mine?
Cu sufletul plin de ardoare
Vreau doar să știu că ești bine.
Nu ți-am cerut bani, avere,
Acum sunt de dor cuprins,
Doar o simplă mângâiere,
O vorbă mi-era de-ajuns.
Copile dragă, nu te judec eu,
N-am dreptul, nu e firesc,
O să te judece Dumnezeu,
Eu nu pot să te urăsc.
Te iubesc și te-am iertat,
Dar, copile, să-nțelegi,
Tu să-l iei ca pe un sfat
Iubirea… nu are legi.

*
Bunicul sub chip de înger…!

L-am visat pe-al meu bunic,
Stăteam cu el de vorbă,
Sub chip de înger s-a arătat,
Cu privirea-i blândă!

M-a privit, m-a mângâiat
Și-ncet mi-a șoptit:
„Chiar de-am plecat în altă lume,
Rămân al tău bunic!”

Mi-a mai spus cu vocea-i caldă:
„Știu că-ți este dor de mine,
Și mă pomenești de bine,
Dar asta-i viața, scumpa mea nepoată!”

Mi-amintesc cu ochii-n lacrimi
De visul ce l-am avut
Și mi-aș fi dorit din suflet
Ca să fi ținut mai mult!

Aștern acum câteva versuri,
Bunicule, n-ai să le citești,
Dar eu le voi purta în gânduri
Fiindcă acum, la Domnul ești!

M-ai învățat ce-i simplitatea
Și cum pe toți să-i respect, eu,
Că om mă face bunătatea,
Mi-ai spus să cred în Dumnezeu!

Am să-mi aduc mereu aminte,
Că nimeni nu era ca tine,
Și că-i certai pe-ai mei, țin minte,
Pentru că mă certau pe mine!

Am un gol în inimă
Și sufletul se face mic,
Dac-aș putea timpul să-ntorc,
Să mai vorbesc cu-al meu… BUNIC!

*
Iubire neîmplinită

Mi-ai rămas adânc în suflet,
Doar în vis îți mai zăresc
Privirea-ți caldă și senină,
Semn că n-am încetat să te iubesc.

Eu te-am iubit de la-nceput
Și nici acum nu spun că nu,
De- atunci de când te-am văzut,
Pe sfert să mă fi iubit și tu.

Te-am pictat în diferite nuanțe
Pe cerul plin cu stele,
Mi-am făcut o mie de speranțe
Că vei reveni în brațele mele.

Nu-mi pot lua gândul de la tine,
Să te uit mi-e în zadar,
Te simt aproape lângă mine,
Totul pare atât de banal.

Tu poate nu știi să iubești
Și nu vei ști niciodată,
Te rog măcar să-ți amintești
Eu te-am iubit cu inima curată.

*
Sunt doar un suflet

Sunt doar un suflet trecător
Și călător pe-acest pământ,
Sunt doar un simplu muritor
Ce poartă-n el atâta dor.

Sunt doar un suflet pierdut
Prin viață și anotimpuri,
Sunt doar un om care-a căzut
Și-a-ntâmpinat atâtea hopuri.

Sunt doar un suflet, nimic mai mult,
Oare cine sunt eu?
Sunt o adiere-n vânt,
Un om trimis de Dumnezeu.

Sunt doar un suflet care luptă
Și îndrăznește pân’ la moarte,
Sunt doar un suflet care cântă
Și-și are locul lui… aparte.

*
Visele se împlinesc ușor

Chiar dacă viața este atât de grea,
Încearcă să nu disperi!
Ce ți-e dat a se-ntâmpla,
Se v-antâmpla, trebuie să speri.

În viață nimic nu-i întâmplător,
Totul este cu un scop anume,
Învață să fii încrezător
Și răul se transformă-n bine!

Dacă ai un vis măreț
Și un țel în viață,
O s-ajungi unde-ți dorești,
Să ai un gram de speranță!

Dacă te-a cuprins tristețea
Și sufletul ți-e necăjit,
Omule, te rog, nu uita
De Dumnezeu ești iubit!

Viața este ca o carte, plină de mister,
Este darul cel mai sfânt!
Soarta noastră-i scrisă-n Cer
Dumnezeu are ultimul cuvânt!

Cristina Maria Bălțățeanu – elevă


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Iva Lacrimioara

By Iva Lacrimioara

Poet și membru al Uniunii Scriitorilor

Lasă un răspuns