joi. oct. 1st, 2020

Și a venit

Și a venit timidă, pe-aleea de castani,
cu soarele în plete și rochie de narcise
zâmbind printre-anotimpuri, eternă peste ani
ea, primăvara verde, cu muguri albi și vise.

Și a venit plutind, frumoasă ca o zână,
ținând în palme rouă, și lăcrămioare-n păr
cu un buchet de fluturi, brățări de maci pe mână
dansând ca o mireasă, sub florile de măr.

Și-o mai veni, ștrengara, cu zumzet de albine,
cu ciocârlii și berze, roind peste câmpii
cu ploi de mai târzii și dimineți senine,
în care curcubeul pictează pânze vii.

*
Pânza de vis

Dorinţa se-aprinde
pe raze de lună,
milioane de fluturi
în piept se adună.
Iubiri chinuite
iar ne-aduc împreună.

Speranţe ascund
în pânza de vis
un strop de culoare,
într-un pumn de abis.
Etern efermer,
infinit compromis.

*
Noaptea ta

În timp ce rătăceai, înfrigurat în noapte
chemându-mă stingher, în mii şi mii de feluri,
eu îmi primeam botezul, printre-ale Lunii şoapte
purtând câte un un nume, cu fiecare sor
şi sărutam copacii toţi, pe care i-ai iubit
sperând să zboare păsări, să-mi dea în grabă aripi
s-ajung până la tine, măcar pentru o clipă
să-ţi cad la piept plângând, să tac, să mă-ncălzești

mai leagănă-mi singurătatea pe ale tale braţe
împărtăşeşte-mă cu lacrimile tale,
să mă mai nasc din nou din fluturi
şi-mi mângâie obrazul, cu mâna ta curată
să mă mărturisesc, să-mi pot spală păcatul
de-a nu fi fost în stare vreodată să iubesc
şi fă-mă a ta noapte, doar dacă-mi poţi fi zi
pot fi a ta corabie, doar dacă far îmi eşti,
să luminăm pereche, un singur val pe mare,
ce efemer atinge, doar firul de nisip.

*
Te voi visa

Te voi visa în noaptea asta
dormind pe perna mea de stele,
şi-n zori voi mângâia fereastra
pe care-mi desenai castele.

Iar mâine voi alege un fior
în care te voi lua de mână,
cu tine-n ploaie voi visa că zbor,
ne vom opri lângă-o fântână,
şi-acolo vom sorbi iubirea,
cuminte, albă, nerostită,
în noi va plânge nemurirea
voi fi pe veci a ta sortită.

Te voi visa în altă noapte
pe-un dig, la margine de lume,
unde sub ale lunii şoapte
vei da iubirii noastre-un nume.

Iar într-o seară voi alege
un vis adevărat, în care vii
şi faci destinul să dezlege
durerea ce o port,dar tu nu ştii…

eu te iubesc dintotdeauna
şi îmi aleg pe noapte un vis
unde cu tine port într-una
un zâmbet într-un far închis

Şi va veni apusul vieţii
când nopţile se vor sfârşi
îți va sopti doar roua dimineţii
că te-am iubit, dar tu nu ştii.

*
Labirinturi

Într-o dimineață te-am privit
în timp ce dormeai, zâmbind
pe perna mea
şi-atunci m-am gândit
să-ți secționez sufletul
în mii de felii egale și transparente.

Am luat un gând ascuțit
și-am tăiat cu ochii închiși prima felie,
unde am găsit viu, un sâmbure
de adevăr,
mic, dar atât de frumos, conturând
marginile eului tău,
şi-am plâns de fericire.
Faldurile sufletului tău
nu erau decât labirinturi
de amintiri multiplicate,
printre care am alergat împreună,
atâta timp prin Univers.

Mai târziu, seara am tras perdeaua
întregii lumi peste noi
şi ne-am învelit iubirea cu secunde
de eternitate.

Haiku

*

rouă pe lăstar

mielul se-mpărtășește

în zorii jertfei

*

murgii nechezând

scânteia fulgerului

aprinde căpița

*

la capul mamei

fitilul lumânării

atinge o stea

*

zi norocoasă

se aude în zori covaciul

potcovind iapa

*

noapte de patimi

mieii privesc din staul

luna-nsângerată

*

câmp de lavandă

printre gâzeleadormite

un fluture treaz

*

pe-aracul din vie

doar cioara mai culege

stropii lui Bachus

Anca Popescu


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Iva Lacrimioara

By Iva Lacrimioara

Poet și membru al Uniunii Scriitorilor

Lasă un răspuns