joi. oct. 22nd, 2020

26/05/2020 | de C.J. Hopkins, Contra Mundum

În ultima vreme editorialele mele nu au fost foarte amuzante. Nici acesta nu va face excepție. Îmi pare rău. Fascismul mă face să fiu ciufut. Și nu vorbesc de fascismul pe care media mainstream și falsa Rezistență l-au tot scos în față în ultimii patru ani. Să mă ierte Dumnezeu, dar chiar nu mă îngrijorează foarte tare câteva sute de cretini albi suprematiști care mărșăluiesc cu torțe și răcnesc lozinci naziste.

Vorbesc de fascismul actual, acest fascism bona fide, sau totalitarismul dacă vreți să fiu tehnic. Acela în care statele declara o „stare de urgență” mondială din cauza unui virus cu o mortalitate de 0,2%-0,6% (și care are drept simptome de tipul gripei medii, sau niciun fel de simptome în peste 97% dintre cei infectați, care îi închide în case pe toți oamenii, le suspendă drepturile constituționale, îi terorizează cu propaganda și dezlănțuie brigăzi înarmate asupra tuturor celor care nu se conformează decretelor despotice.)

Vorbesc despre acel tip de totalitarism în care poliția te urmărește după telefonul mobil iar apoi vine la tine acasă pentru a te hărțui că ai mers la un protest politic, sau te atacă pentru că le contești autoritatea lor ilegitimă, iar apoi te acuză de „violență” pentru că ai răspuns, după care media publică un articol în care te acuză că le-ai înscenat o diversiune polițiștilor.

Vorbesc despre acel tip de totalitarism în care poliția secretă are mână liberă să monitorizeze activitatea de pe internet a oricui, să te scaneze cu „cască de supraveghere” și să-ți dicteze cât de aproape poți să stai de prietenii tăi și să te amenințe cu drone și câini-roboți și să-ți smulgă violent copiii din brațe și să te aresteze dacă îndrăznești să protestezi.

Vorbesc despre acel tip de totalitarism care îi torturează psihologic pe copii prin ritualuri de supunere în fața autorității menite să-i condiționeze a trăi în frică și să răspundă la stimuli pavlovieni absurzi, și care încurajează masele să-și închidă mintea și să repete mecanic lozinci propagandistice precum „poartă o mască”, „aplatizarea curbei”, ori să își toarne vecinii la poliție pentru că dau o petrecere „ilegală”…

Da, genul ăsta de lucruri mă face să fiu ciufut.

Și știți ce mai mă face să fiu cu adevărat ciufut? Vă spun imediat ce mai mă face să fiu cu adevărat ciufut.

Sunt oamenii care și-au definit public o imagine de „anti-autoritariști” și „anti-fasciști” sau care și-au făcut pe social media sau chiar în media mainstream un brand din „anti-establishment”-ul și  „dizidența” lor, dar care acum aplaudă zeloși acest totalitarism sau care privesc în altă parte și care nu scot acum un cuvânt.

Nu știu de ce, dar  genul acesta de lucruri mă face să fiu foarte ciufut.

Să vă dau câteva exemple.

Activiștii „antifasciști din Portland”, de care s-a îndrăgostit media mainstream și care au devenit faimoși pentru cum s-au bătut ei în ultimii patru ani cu amenințarea Trump-care-îl-iubește-pe-Putin, imediat ce a început Corona-totalitarismul, ei bine, ei au făcut ceea ce fac toți anti-fasciștii atunci când statul devine întru totul fascist… nu, nu „au dat de pământ cu statul”, nu au „ocupat străzile” sau ceva de felul acesta.
Și-au pus măștile și au început să facă dezinfectant de mâini vegan.

„Anti-imperialiștii” populari pe internet au început să-i acuze pe toți cei care se opun carantinei că fac parte dintr-o conspirație republicană de extremă dreapta care vrea să „promoveze moartea în masă sub stindardul libertății” sau „să normalizeze moartea” în beneficiul celor bogați sau că sunt membrii ai unui „cult al morții” sau ceva.

Socialiști notorii au dat năvală pe Twitter pentru a avertiza că „vom avea sângele a mii de oameni pe mâinile noastre” și ne-au numit „anti-vacciniști” și „imbecili care susțin că pământul e plat”.

Analiști politici și militari independenți ne-au explicat cu răbdare de ce statele trebuie să fie capabile să-i extragă pe oameni din case împotriva voinței lor și să-i bage în carantină.

Antropologi anarhiști ne-au spus de ce nu va distruge carantina economia productivă; va distruge doar „economia de rahat”, iar aceia care se plâng că au rămas fără serviciu sunt oameni a căror muncă este „în mare parte degeaba”.

Alții pur și simplu și-au mutat privirea în altă parte sau au tăcut în timp ce eram ținuți cu forța în casele noastre și forțați să mergem la magazin cu hârtii de permisie la noi, în timp ce eram bătuți și arestați pentru că nu am respectat „distanțarea socială”, sau eram intimidați și umiliți pentru niciun motiv serios.

(La urma urmei, vorbim de un virus despre care până și experții medicali, e.g., Responsabilul Medical din Marea Britanie, recunosc că este mai mult sau mai puțin inofensiv pentru cei mai mulți dintre noi, și nu vreun fel de ciumă bubonică sau cine știe ce gripă inventată de teroriști sau extratereștrii… așa că scutiți-mă de „nu aveam altă șansă decât să luăm măsuri totalitare”.)

Intenția mea nu este doar de a-i lua în derâdere pe acești oameni (i.e., acești „radicali” „anti-establishment” care s-au încolonat și au mărșăluit pentru că le-a spus presa cum vom muri cu toții), ci și de a-i folosi pentru a arăta limpede cum iau naștere și se mențin poveștile oficiale.

Este îndreptățit să facem asta acum, deoarece „Minunata Nouă Normalitate” s-a născut, dar încă nu a prins rădăcini. Ce se va întâmpla în continuare va determina acest lucru.

Pentru a înțelege cum funcționează acest lucru, să ne imaginăm pentru o clipă că sunteți unul dintre acei oameni care sunt în mod normal sceptici față de guvern și presă, vă considerați un anti-autoritarist, sau cel puțin un prieten al claselor muncitoare iar acum începeți să vă dați seama că nu există un virus ucigaș nemaivăzut (la fel cum nu au existat „arme de distrugere în masă” irakiene, „hackeri ruși” etc.) așa că îți dai seama că te-ai comportat ca un fascist isteric, spălat pe creier tocmai de establishmentul căruia, se presupune, i te opui… sau cel puțin ai fost un laș abject.

Dă-ți seama cum te simți acum.

Probabil destul de ridicol, așa-i? Și ți-e rușine de tine. Așadar… ce vei face? Ei bine, ai o serie de opțiuni.

Opțiunea Numărul Unu este de a recunoaşte ceea ce ai făcut, să-ți ceri scuze cui ai de cerut scuze, și să încerci naibii să nu mai faci așa. Nu vor fi mulți care să aleagă această cale.

Majoritatea oamenilor vor alege Opțiunea Numărul Doi, care înseamnă a încerca cu disperare să negi ceea ce ai făcut, sau să argumentezi disperat ceea ce au făcut guvernele (și în multe cazuri ceea ce fac în continuare).

Acum, asta nu este atât de ușor pe cât pare, pentru că înseamnă să continui a crede (sau cel puțin să pretinzi a crede) că există un virus ucigaș care va ucide sute de milioane de oameni din momentul în care vom înceta carantina. Ei vor trebui să continue a pretinde că virusul mega-ucigaș există, deși ei știu că nu există aşa ceva. Integral aici


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

By Departament corespondenti

Departament corespondenți - pentru toți corespondenții noștri

Lasă un răspuns