lun. sept. 21st, 2020

Pantelimon Andrițoiu (1893-1989) s-a născut în satul Didilești, com. Câlnic-Gorj. A luptat în Marele Război pe frontul din Valea Jiului, unde a și fost rănit. Apoi a urmat calea retragerii în Moldova. Aici a avut șansa, în apropiere de Iași, să-l întâlnească pe însuși generalul Henry Berthelot. A ajuns la gradul de plutonier major și i s-au conferit „Virtutea Militară” și „Virtutea Ostășească”, clasa a II-a.

Și-a adus prinosul la făurirea României Mari ca atâția alți temerari eroi gorjeni. La mobilizarea din 14/15 August 1916 era sergent în rândurile Regimentului 58 Infanterie. În luptele de la Oboroca din 26 August 1916 a fost „(…) ochit de un soldat ungur drept în floarea de capel, căci își luase punctul de ochire în gamela care strălucea pe raniță”. Prevăzător, ne transmite inimosul nostru concetățean, „(…) m-am sucit să lepăd ranița, spre a nu se repeta situația. Din nou am fost ochit în raniță. Un glonte s-a oprit acolo, în potcoava bocancului”. Această atitudine prudentă a sa a păstrat-o toată viața. De aici și deviza sa favorită – „Prevederea, Moșule” – care l-a făcut mai mult decât arhicunoscut.

Gesturile sale de mărinimie la adresa comunității ne sunt cunoscute încă din vremea Marelui Război atunci când „(…) am făcut un scaun mare și solid” pe care „l-am dat flăcăilor din satul Horgești-Bacău care l-au pus în biserica catolică”. Această preocupare a sa de sprijinire a întregii colectivități a continuat-o și după lăsarea la vatră. În satul său natal s-a implicat personal pentru „înzestrarea bisericii cu mobilier, uși și porți”, iar la sugestia sa „bisericuța, unde a fost botezat, a fost declarată monument istoric” de către Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu”. Cel mai probabil, în semn de recunoștință, eroul nostru a donat instituției de cultură amintite „o carte-poștală originală, scrisă pe coajă de cireș”.

Patriot adevărat – așa cum reiese și din lucrarea istoricului Gheorghe Nichifor, „Un veteran își amintea”, lucrare care ne-a inspirat și nouă povestea de față – eroul Pantelimon Andrițoiu „își ținea documentele de suflet învelite în steagul tricolor”. Ba chiar mai mult, „(…) venerabilul luptător din Valea Jiului a dorit să fie acoperit la înmormântare cu tricolorul românesc”!

Gabriel Sarcină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Gabriel Sarcina

By Gabriel Sarcina

Profesor, istoric.

Lasă un răspuns