Share
Lumina cerului

Lumina cerului

de Eugenia Bucur

Da, sentimentul e că fiecare zi dăruieşte
Tuturor o temă, un surâs sau lumina căzută oblic
În cuvinte, strai de mătase ce te înveleşte
Sau furtună umedă ce te prinde din vânt nordic.
Mai ieri, coliere de gânduri impodobeau hârtia,
Aprinzând din răsărit sau apus cuvintele luminii,
Presărând mirajul simțirii şi curgătoare nostalgia,
În umbra retinei, izvor al căderii răsăritului iubirii.
Pretutindeni mantia dăruitoare în ploaie binefăcătoare
Aprinde germenele de sub haina grea a unui sâmbur,
Ridicându-l apoi în coroana rostirii nemuritoare.
Doar culegătorul umplându-şi inima-n lumină, singur.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Leave a Comment