vin. sept. 18th, 2020

Victorie à la Pirus la Bruxelles unde liderii UE sacrifică sănătatea și cercetarea în plină criză Covid. Tranșa pe care trebuia să o primim a fost redusă minim pentru a intra in negocierea postpandemie. Mai concret nu am primit nimic, pentru că acum trebuie să știi sa atragi aceste fonduri de refacere a economiei, iar societatea vrea fapte, care sperăm să le vedem, altfel nici Dumnezeu nu îi va scăpa pe stimabilii guvernanți pentru toată mascarada. Normal, președintele covid al României și acoliții săi se vor lăuda cu o mare victorie, care de fapt nici nu există. Până la fapte e ca și cu sfinții care pînă la rai te mănâncă.

Cel mai lung summit din istoria UE a decis la Bruxelles, după cinci zile de negocieri, ca 750 de miliarde de euro să fie injectate în relansarea economiilor europene lovite de criza Covid19, din care peste jumătate – 390 de miliarde – nu sunt rambursabile. Dar condițiile acordării banilor (în tranșe) și sumele ca atare sunt o victorie a nordului auster asupra sudului european. Din acești 750 de miliarde de euro, României îi pot reveni circa 33 de miliarde în următorii 7 ani, la care se adaugă sumele din bugetul UE pentru 2021-2027, suma totală de care poate beneficia România ridicându-se la aproape 80 de miliarde de euro. 

Succesul relativ al acestui summit european se articulează în jurul reușitei de a fi păstrat sume destul de importante pentru granturi, dar acest lucru s-a făcut cu sacrificii mari. 

Restul vor fi  împrumuturi la care s-ar recurge doar in doi-trei ani, în funcție de impactul economic pe termen mai lung.

Acest fond de recuperare post Covid19 este lipit de bugetul UE 2021-2027 ( 1074 de miliarde de euro) care-i este garant. 

Dispar însă complet fondurile pentru politicile de sănătate, fondurile pentru cercetare se înjumătățesc iar cele pentru dezvoltarea rurală scad și ele simțitor. 

Creste însă partea din buget ce li se întoarce anual unor state cum sunt Olanda, Suedia, Danemarca și Austria. Daca pentru Olanda creșterea acestui „rebate” e destul de mică, pentru Austria suma de dublează. 

Parlamentul European, care trebuie să  aprobe acest pachet financiar în zilele viitoare, ceruse sume cu mult mai ambițioase pentru granturi și nu este exclus ca obiecții mari să apară. 

Apoi, la cererea clubului austerelor (aceleași Olanda, Austria, Danemarca și Suedia), granturile sunt condiționate de planuri naționale de relansare economică, de proiecte ecologice și de respectarea statului de drept. 

Planurile de relansare economică stau la baza deblocării tranșelor din granturi de către Comisia Europeană. Dar o tranșă poate fi blocată dacă un singur stat membru (sa zicem Olanda sau Austria) ridică obiecții. Problema este atunci dezbătută de liderii UE care decid prin majoritate calificată dacă plata se face sau nu. 

Acest punct, numit „guvernanță” in mod diplomatic, dar căruia Austria îi spune pe șleau „control”, a constituit marele punct de blocaj în aceste cinci zile de summit. Italia a obținut în cele din urmă ca decizia statelor membre să nu fie luată prin unanimitate de voturi, adică ca un veto al austerelor să nu fie posibil. 

Granturile și împrumuturile ar fi de găsit ieftin pe piețele financiare datorită economiilor robuste din nordul Europei,  de unde și poziția de forță în care se află clubul austerelor.

Pe lângă punctul de blocaj referitor strict la sume și la deblocarea lor,  condițiile impuse de austere au constituit celălalt mare obstacol fiindcă ele au fost contestate de țările sudice (pentru partea economică), de Polonia (care respinge ideea de tranziție ecologică) si de Ungaria care voia să fie ștearsă orice legătură cu statul de drept. 

Exigențele lui Viktor Orban au fost în cele din urmă auzite fiindcă referirea la statul de drept, deși în mare se păstrează destul de strictă, a căpătat o formulare suficient de ambiguă pentru ca atât Olanda cât și Ungaria s-o poată prezenta drept o victorie. 

Problema aceasta este una de talie întrucât este probabil că Parlamentul European va încerca să facă un punct de onoare în a nu accepta o formulare prea ambiguă privind statul de drept. 

Se zice însă că cine plătește orchestra își alege muzica, iar banii nu vor fi disponibili grație Parlamentului. Prin urmare, este probabil ca în cele din urmă deputații europeni să voteze acest acord îndoielnic pretextând că au făcut-o „pentru binele UE”. 

Viitorul sună bine pentru ei, nu pentru noi. Nu ne interesează banii voștrii, să vă spalați cu ei pe cap, voi și generațiile voastre. Oricum nu veți primi mare lucru, și nu veți face mare lucru. Traseiștii politici abia așteaptă să vă căpușeze, așa că nu avem încredere în voi și nici în cei care vă vor urma. Noapte bună România lucrului bine mințit.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

By Departament corespondenti

Departament corespondenți - pentru toți corespondenții noștri

Lasă un răspuns