vin. sept. 18th, 2020



1.
Se știe

se știe că tot ceea ce faci se întoarce
nu contează de bine sau de rău

suntem urmăriți pretutindeni
de această lipitoare
parcă a fost creată special
pentru a mai stopa omul
noi nu o simțim
nu are culoare, miros sau ceva de genul
e coordonat de Dumnezeu
sau alte forțe supranaturale
vă fac cunoștință cu Karma.


2.
Plec……..

e frig și plouă
un cer plumburiu
greoi
miros de aer proaspăt
toți s-au refugiat în casă
stăm la un ceai
mă bucur
și sufletul la fel
plec
așa prin ploaie
nu mai țin minte cauza
târziu mă întorc
ploaia s-a domolit
găsesc casa pustie.


3.
Poveste

privește, zise ea arătând un inel uzat
se uită cu scârbă
știe că e ziua în care s-au căsătorit
dar nu îi arde a sărbătoare
trist întoarce inelul așa numitei soții
ce vom face dragule?
nu răspunde, se așează domol pe scaun
înlăuntrul lui plânge
a suferit mult din această căsătorie
așa îi e soarta
ea îl străpunge cu privirea
el cu capul aplecat tace
nu îi arde deloc a vorbă
vom merge
zice el, cu o apăsare pe inimă
soția stupefiată îl atinge pe umăr
dar unde dragule?
aș pleca departe de tine
de tot ceea ce îmi amintește de soarta mea
am fost o viață slugă, am suferit
nu știu ce păcate răsplătesc
vorbe cu eul interior
unde vrei dragă
se duce în dormitor
plin de amărăciune
citește puțin din filozofie
caută cheia de la lacătul încătușării
se lasă seara
femeia e tipică
așteaptă cu nerăbdare
îmbrăcată într-o rochie elegantă
cercei și brățară
colier ce cade fin pe gâtul ei
bate în ușă dormitorului
dragule, hai să mergem
nu răspunde nimeni
încercările se repetă
dar în zădar
o dâră de sânge
se prelinge pe sub ușă.


4.
Bunelu

amintiri triste
suflet zdruncinat
casă pustie
dor de bunel
de boală fuse răpus
umblă în straie albe
într-o lume
plină de frumos.


5.
Mănăstire

Într-un colț de deal
Mănăstire
Cu aromă de cățărătoare
Ce și-a urcat florile pe cupolă
Măicuțe în veșminte preoțești
Stau cu mâinile la icoanè
Fac cruce
Jos susură izvorul
Măicuțe adună apă în ulcior
Totul este liniștit
Un mic paradis al puterii Dumnezeiești
Seara luna luminează mănăstirea
Dându-i o splendoare
Stelele se oglindesc în apă
Arată nemaipomenit
În camere plutește miros de ceară
Măicuțele se pregătesc de culcare
La o icoană din colț
Spun rugăciunea
Mulțumindu-i celui de sus.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Iva Lacrimioara

By Iva Lacrimioara

Poet și membru al Uniunii Scriitorilor

Lasă un răspuns