lun. nov. 23rd, 2020

Titlul acestei povești cu tâlc a avut drept sursă de inspirație un articol scris de învățătorul Grigore Pupăză din comuna Arcani-Gorj. Distinsul intelectual de pe Valea Jaleșului auzind că în Rasovița trăiește „un participant direct al luptelor de apărare împotriva invaziei nemțești” din Marele Război, l-a căutat și l-a rugat să-i povestească despre acele evenimente. Ah, de ar fi urmat mai mulți acest exemplu ce de informații ne-ar fi rămas astăzi!

Eroul nostru, gorjeanul Vasile I. Mihuțoiu – învățătorul Grigore Pupăză îl descria ca pe „un bătrânel sprinten și vioi la cei 80 de ani cei număra (…) lucid și cu entuziasm de mare povestitor” – avea 5 clase primare și fusese încorporat în Regimentul 18 Gorj unde a ajuns la gradul de sergent. A participat la campania din 1913, din Bulgaria, precum și la campania din 1916-1918 de pe urma căreia a rămas invalid de război.

În momentul intrării țării noastre în Primul Război Mondial (14/27 August 1916) a fost mobilizat și a luat parte la luptele pentru eliberarea Transilvaniei. La scurt timp, Regimentul 58 Infanterie din care făcea parte, a ajuns la Dobrița-Gorj. Fiind om al locului a fost pus în fruntea unei patrule care să culeagă informații despre inamic. Astfel a constatat „pustietatea de acasă și din sat”, dar și că „Dobrița e plină de nemți (…) au tăiat vite și păsări și au spart butoaiele cu vin, vin care a trecut peste pragul ușii și curgea prin curțile părăsite”. În satul său natal, Rasovița, a observat că „(…) prin porțile caselor erau numai cârpe albe puse de bieții oameni ca semn că se predau”. Luând inițiativa, cu acordul comandanților săi, înființează un post de luptă „unde-i acum școala, în apropierea unui loc cu viță de vie”.

Moș Mihuțoiu și-a mai amintit – a insistat enorm ca aceste amănunte să fie repetate mereu de toate generațiile care îl vor succeda – cum că în ziua de 14 Octombrie 1916, la orele 12 și-au dat viața cu vitejie și eroism pentru România Mare, în victorioasa bătălie de la Rasovița, sub ochii săi, atât căpitanul Romulus (Puiu) Lepri cât și plutonierul-major Ion Mica, ambii din Regimentul 17 Mehedinți. Cel din urmă a fost dus în Postul sanitar instalat în din Școala din Arcani unde și-a dat sfârșitul obștesc.

Astăzi călătorul interesat de trecutul glorios al neamului nostru poate vizita comuna Arcani. Într-un colțișor al Muzeului Etnografic „Grigore Pupăză” se mai păstrează o amintire despre Vasile I. Mihuțoiu, eroul care a luptat în Marele Război. De asemenea, în cimitirul din localitatea Arcani există mormântul plutonierului-major erou, Ion Mica. Tuturor, osanalele noastre.

P.S.: mulțumim dl. profesor Dan Pupăză pentru materialele puse la dispoziția noastră, dar și pentru lecția care ne-o transmite mai mereu nouă tuturor: „să fim gata oricând pentru jertfă”!

Gabriel Sarcină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Gabriel Sarcina

By Gabriel Sarcina

Profesor, istoric.

Lasă un răspuns