vin. oct. 23rd, 2020

Acasă…
Miros îmbătător de liliac,
Miros puternic…
Și un pic de nostalgie.

O nostalgie a primilor pași,
a primelor cuvinte
care alergau pe hârtie.

Acasă…
Un dor mistuitor,
De dealuri înverzite,
Roditoare,
Miros de struguri,
Miros de pâine de pe vatră…
Mirosul apei din izvor,
Și vântul care…
Mișcă un leagăn.





Privire goală,
Care se uită-n zare
Și doar un murmur.

Plăcintele sunt rumene deja,
Un zâmbet,
O lacrimă-n năframă,
Sarmale, mămăligă cu jumeri
Cu brânză dulce de la țară.
Miros de turte și de scorțișoară.

Iar casa cea bătrână…
Cu poze-ngălbenite, așteaptă
Copila ca să vină.
Poate așteaptă flăcăul,
Care-a plecat
În țări străine.

Amintiri blânde,
Și rugăciuni la o icoană…
Casa e goală.





Și timpul..
Și clopotul în zare.
Totul acum e ca la început
Dar ca un film pierdut…

Dar iată, uite, curtea e veselă
Iară.
Venit-au nepoți și strănepoți,
Și energia se transmite,
Nici nu i nevoie de cuvinte…

Viața e cerc,
Miroase iar a bunătăți,
Miroase-a liliac
Și e nostalgie.

Și iar e bine,
E siguranță.. e confort,
E casa ta
Mereu vie.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Cristina Cobilas

By Cristina Cobilas

Redactor-șef adj. MAGAZIN CRITIC, moderator, director executiv și subsecretar la Solitudinea-revistă de cultură și artă

Lasă un răspuns