sâm. oct. 31st, 2020

La data de 2 octombrie 1935 se naște  Paul Goma, scriitor român, refugiat politic la Paris, anticomunist, liderul Mișcării pentru drepturile omului din 1977 în România.

Paul Goma (n. 2 octombrie 1935, Mana, Orhei, Regatul României – d. 25 martie 2020, Paris, Franța) a fost un scriitor român și disident anticomunist. Pentru opoziția sa împotriva regimului comunist a fost arestat și bătut; datorită popularizării internaționale a cazului său, a putut să părăsească țara și s-a stabilit în Franța, unde a fost unul dintre membrii marcanți ai exilului românesc.

Paul Goma

A refuzat în 1980 cetățenia franceză și a rămas multă vreme apatrid. A stârnit dezaprobare pentru publicarea de texte antisemite, în care, deși nu nega ororile comise împotriva evreilor, le justifica drept răzbunări legitime.

A publicat la Editura de Stat pentru Literatură și Artă romanul Ostinato și a debutat la revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba (1966). În vara anului 1967 a trimis în occident prima variantă, necenzurată, a romanului Ostinato.

În august 1968 a avut loc lansarea volumului Camera de alături. În acel an, Goma a făcut cerere de aderare la Partidul Comunist Român și-n august 1968, la Uniunea Scriitorilor a avut loc ședința de primire în Partidul Comunist Român a unor scriitori, Mariana Costescu, Aurel Dragoș Munteanu, Adrian Păunescu, Alexandru Ivasiuc și Paul Goma.

În 1969, la Uniunea Scriitorilor a fost criticat pentru publicarea romanul „Ostinato” în Occident.

În aprilie 1970, a predat romanul Ușa editurii Cartea Românească, fiind respins de Marin Preda și Mihai Gafița, după ce Alexandru Ivasiuc „decodificase” două personaje din carte ca fiind cuplul Ceaușescu. Manuscrisul romanului a fost expediat în Occident.

În octombrie 1971, a apărut în limba germană, publicat de editura vest-germană Suhrkamp, romanul Ostinato, lansat la târgul de carte de la Frankfurt. Goma a apărut la stand cu acest roman și cu titulatura de „carte interzisă în România”. Ca reacție, Dumitru Popescu a propus excluderea lui Goma din PCR, pentru că „a pus în mâna dușmanului o armă cu care să lovească în patria noastră”.[necesită citare] Îl anatemizează Eugen Barbu, Titus Popovici, Dinu Săraru, dar îl apără Mihail Novicov, Ion Lăncrănjan, Mihai Ungheanu și Darie Novăceanu.

În 1972, a apărut tot la Suhrkamp ediția germană a romanului Ușa, în 1974 ediția franceză la editura Gallimard. Cu aceste cărți, Paul Goma intră în circuitul european, dar și în conflict deschis cu autoritățile comuniste de la București, conflict culminat cu mișcarea „Carta 77” și soldat cu arestarea și detenția sa la penitenciarul Rahova.

După 1989 i s-au publicat și în România o parte din cărți. I-au apărut articole în revistele Vatra, Familia, Timpul, Jurnalul literar.

Volume publicate:

Camera de alături (1968)

Ostinato (1971)

Ușa noastră cea de toate zilele (1972)

Gherla (1976)

În cerc (1977)

Garda inversă (1979)

Bonifacia (1986)

Din Calidor (1987)

Roman intim (1989)

Arta refugii (1990)

Astra (1992)

Jurnale (1997-2004)

Jurnal de apocrif (1999)

Garda inversă (1997)

Altina – grădina scufundată (1998)

Alte jurnale (1998)

Jurnalul unui jurnal (1998)

Scrisuri (1972-1998)

Infarct (2001)

Basarabia (2002)

Premii și distincții:  

„Chevalier dans l’ordre des Arts et des Lettres”, 1986

Cetățean de onoare al orașului Timișoara din 2007

Premiul Academiei de Științe a Moldovei pentru diaspora „Paul Goma”, 2015

Pe 18 martie 2020, Paul Goma a fost internat la spitalul La Pitié Salpêtrière din Paris, infectat cu coronavirus și a murit în noaptea din 24 spre 25 martie 2020.

Sursa wikipedia


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns