lun. oct. 26th, 2020

Fiecare ideologie politică conţine trei elemente: o imagine a iadului cu un duşman care trebuie zdrobit, o viziune a unei lumi “mai perfecte” şi un plan de trecere de la una la alta. Mijloacele de tranziție implică, de obicei, preluarea şi instalarea celui mai puternic instrument al societății: statul. Din acest motiv ideologiile au tendinţa să fie totalitare. Acestea depind în mod fundamental de posibilitatea de a trece cu vederea peste preferințele şi alegerile oamenilor şi de a le înlocui cu sisteme de credință şi comportamente înregistrate şi planificate sub forma legilor scrise. (…)

American Institute for Economic Research
Jeffrey A. Tucker: Lockdown-ul, noul totalitarism

Anul acesta ne-a adus o nouă ideologie cu tendințe totalitare. Are o viziune a iadului, una a raiului şi o modalitate de trecere de la unul la altul. Are un sistem lingvistic unic. Are un centru al atenţiei minţii. Are sisteme de semnalizare pentru a scoate la iveală şi a recruta susţinătorii.

Această ideologie se numeşte blocare (lockdown). Am putea foarte bine să adăugăm sufixul -ism la cuvânt: lockdownism.

Viziunea sa despre iad este o societate în care agenții patogeni aleargă liberi. Raiul său este o societate administrată în întregime de tehnocrați medicali a căror treabă principală este suprimarea tuturor bolilor. Punctul central al gândirii îl constituie viruşii şi alţi microbi. Vizuunea antropologică e de a considera toate ființele umane ca fiind doar puțin mai mult decât nişte saci de agenți patogeni mortali. Persoanele permeabile la ideologie sunt cele cu diverse grade de germofobie, considerate cândva ca având o problemă mentală înălţată acum la rangul de conştientizare socială.

Anul acesta a fost primul test de lockdownism. A inclus cele mai intruzive, cuprinzătoare şi aproape globale controale ale ființelor umane şi ale mişcărilor lor din istoria înregistrată. Chiar şi în țările în care supremaţia legii şi libertățile sunt surse de mândrie națională, oamenii au fost arestați la domiciliu. Bisericile şi afacerile lor au fost închise. Poliția a fost lăsată liberă să aplice toate ordinele prin forţă şi să-i aresteze pe cei care se opun fățiş. Pustiirea se compară cu vremea de război, cu excepția faptului că a fost un război impus de guvern asupra dreptului oamenilor de a circula şi de a face schimb liber. Tot nu putem călători încă.

Şi, uluitor, după toate acestea, ceea ce încă lipseşte este dovada palpabilă, din orice loc al lumii, că acest regim şocant şi fără precedent ar fi avut vreun efect asupra controlului şi cu atât mai puţin al opririi virusului. Şi mai uluitor, puținele locuri care au rămas complet deschise (Dakota de Sud, Suedia, Tanzania, Belarus), subliniază Will Jones, „nu au pierdut mai mult de 0,06% din populația lor din cauza virusului”, spre deosebire de New York şi Marea Britanie, zone supuse lockdown-ului, unde s-au înregistrat morţi în număr ridicat.

La început, majoritatea oamenilor au acceptat situaţia, gândindu-se că este într-un fel necesar şi că va fi ceva pe termen scurt. Două săptămâni s-au lungit la 30 de zile, care s-au lungit la 7 luni, iar acum ni se spune că nu va exista niciodată vreun moment în care să nu mai practicăm această nouă credință a politicii. Este un nou totalitarism. Şi, ca în toate aceste regimuri, există un set de reguli pentru conducători şi un altul pentru conduşi.

Instrumentele lingvistice sunt acum incredibil de familiare: aplatizarea curbei, încetinirea răspândirii, distanțarea socială, izolare stratificată ţintită, intervenție non-farmaceutică. Inamicul este virusul şi oricine nu îşi trăieşte viața doar ca să evite contaminarea. Fiiindcă virusul nu e vizibil cu ochiul liber, asta înseamnă, de obicei, că se declanşează paranoia legată de Celălalt: cineva diferit de voi are virusul. Oricine ar putea fi un super distribuitor şi îl puteți recunoaşte prin faptul că nu se supune regulilor.

Dacă Robert Glass sau Neil Ferguson merită să fie numiți fondatorii acestei mişcări, unul dintre cei mai renumiți practicanți ai acesteia este Anthony Fauci de la Institutele Naţionale de Sănătate. Viziunea sa despre viitor este categoric şocantă: include restricții cu privire la cine poți primi în casa ta, sfârşitul tuturor evenimentelor mari, sfârşitul călătoriilor, poate un atac asupra animalelor de companie şi dezmembrarea efectivă a tuturor oraşelor. Anthony Fauci explică:

„A trăi într-o mai mare armonie cu natura va necesita schimbări în comportamentul uman, precum şi alte schimbări radicale care pot dura zeci de ani pentru a fi realizate: reconstruirea infrastructurilor existenței umane, de la oraşe la case, la locurile de muncă, la sistemele de apă şi canalizare, la locurile pentru recreere şi întâlnireÎntr-o astfel de transformare va trebui să acordăm prioritate schimbărilor în acele comportamente umane care constituie riscuri pentru apariția bolilor infecțioase. Cele mai importante dintre acestea sunt reducerea aglomerării la domiciliu, la locul de muncă şi în locurile publice, precum şi reducerea la minimum a tulburărilor de mediu, cum ar fi defrişările, urbanizarea excesivă şi creşterea intensivă a animalelor.

La fel de importante sunt încetarea sărăciei globale, îmbunătățirea igienei şi reducerea expunerii nesigure la animale, astfel încât oamenii şi potențialii agenți patogeni umani să aibă posibilități limitate de contact. Este un „experiment de gândire” folositor să observăm că până în ultimele decenii şi secole, multe boli pandemice mortale fie nu existau, fie nu ridicau probleme semnificative. Holera, de exemplu, nu a fost cunoscută în Occident până la sfârşitul anilor 1700 şi a devenit pandemică doar din cauza aglomerației umane şi a călătoriilor internaționale, care au permis un nou acces al bacteriilor din ecosistemele regionale asiatice la sistemele de apă şi canalizare insalubre care au caracterizat oraşele din întreaga lume occidentală.

Înţelegerea acestui fapt ne face să bănuim că unele, şi probabil foarte multe, dintre îmbunătățirile nivelului de trai realizate în ultimele secole au un cost ridicat pe care îl plătim prin urgenţe legate de boli mortale. Deoarece nu ne putem întoarce la timpurile străvechi, putem cel puţin să folosim lecțiile din acele timpuri pentru a ghida modernitatea într-o direcție mai sigură? Acestea sunt întrebări la care trebuie să răspundă toate societățile şi liderii lor, filosofii, constructorii şi gânditorii şi cei implicați în aprecierea şi influențarea factorilor de mediu care determină sănătatea umană.”

Întregul eseu al lui Fauci se citeşte ca un manifest pentru lockdown, completat cu tânjirile ample legate de starea naturii şi de o imaginară purificare a vieții. Citind acestui plan utopic pentru o societate fără agenți patogeni ne ajută la explicarea uneia dintre cele mai ciudate trăsături ale lockdownismului: puritanismul lui. Observați că blocarea a atacat în mod special orice seamănă cu distracția: Broadway, filme, sport, călătorii, bowling, baruri, restaurante, hoteluri, săli de sport şi cluburi. Chiar şi acum există ore de intrare în casă pentru a împiedica oamenii să rămână afară prea târziu – fără absolut niciun motiv medicalAnimalele de companie sunt şi ele pe listă.

Dacă o activitate este distractivă, este o țintă.

Există un element moral aici. Gândirea este că, cu cât oamenii se distrează mai mult, cu atât au mai multe alegeri proprii, cu atât se răspândesc mai multe boli (păcate). Este o versiune medicalizată a ideologiei religioase a lui Savoranola care a dus la Rugul deşertăciunilor.

Ceea ce este remarcabil este că Fauci a fost mereu în măsură să influențeze politica prin apropierea sa de aceasta şi, de fapt, a avut o influență puternică asupra Casei Albe, transformând o politică deschisă într-una de blocare. Doar când Casa Albă s-a prins care era agenda lui reală a fost îndepărtat din cercul interior.

Lockdownismul are toate elementele la care ne-am aştepta. Are un accent maniacal asupra unei singure preocupări de viață – prezența agenților patogeni – cu excluderea oricărei alte preocupări. Cea mai mică dintre preocupările ei este libertatea umană. A doua cea mai mică preocupare este libertatea de asociere. A treia cea mai mică preocupare este dreptul de proprietate. Toate acestea trebuie să se plece în fața disciplinei tehnocratice a atenuatorilor bolii. Constituțiile şi limitele guvernului nu contează. Şi observați şi cât de puțină terapie medicală apare aici. Nu este vorba de a face oamenii bine. Este vorba despre controlul întregii vieți.

Rețineți, de asemenea, că nu există nici cea mai mică preocupare aici pentru compromisuri sau consecințe neintenționate. În blocajele Covid-19, spitalele au fost golite din cauza restricțiilor privind operațiile opţionale şi diagnosticarea. Suferinţa cauzată de această decizie dezastruoasă ne va fi alături timp de mulți ani. Acelaşi lucru este valabil şi pentru vaccinările pentru alte boli: acestea s-au prăbuşit în timpul blocajelor. Cu alte cuvinte, lockdown-urile nu au nici măcar rezultate bune pentru sănătate; fac exact invers. Dovezile timpurii indică o inflamare a numărului de supradoze de droguri, depresii şi sinucideri.

Acesta este fanatism pur, un fel de nebunie declanşată de o viziune sălbatică a unei lumi unidimensionale în care întreaga viață este organizată în jurul evitării bolilor. Şi există o presupunere suplimentară aici, cum că trupurile noastre (prin sistemul imunitar) nu ar fi evoluat alături de viruşi timp de un milion de ani. Nu e nicio recunoaştere a acelei realități. În schimb, singurul obiectiv este de a face din „distanțarea socială” crezul național. Să vorbim mai clar: acest lucru înseamnă, în fapt, separarea forțată a omului. Înseamnă dezmembrarea piețelor, oraşelor, evenimentelor sportive cu participarea în persoană şi sfârşitul dreptului dvs. de a vă deplasa liber.

Toate acestea sunt prevăzute în manifestul lui Fauci. Întreaga lui argumentare se bazează pe o greşeală simplă: credința că mai mult contact uman răspândeşte mai multe boli şi moarte. În opoziţie, eminentul epidemiolog de la Oxford, Sunetra Gupta, susține că globalismul şi mai mult contact uman au stimulat imunitățile şi au făcut viața mult mai sigură pentru toată lumea.

Susținătorii lockdown-urilor au avut un succes surprinzător în a convinge oamenii de opiniile lor fantastice. Trebuie doar să crezi că evitarea virusului este singurul obiectiv pentru toată lumea din societate şi apoi să răspândeşti implicațiile de acolo. Înainte să ştiți, v-ați alăturat unui nou cult totalitar.

Lockdown-urile arată din ce în ce mai puțin ca o eroare uriaşă şi din ce în ce mai mult ca desfăşurarea unei ideologii politice fanatice şi a unui experiment politic care atacă postulatele de bază ale civilizației chiar de la rădăcina lor. Este timpul să o luăm în serios şi să o combatem cu aceeaşi fervoare cu care un popor liber a rezistat tuturor celorlalte ideologii malefice care au intenţionat să dezbrace umanitatea de demnitate şi să înlocuiască libertatea cu visele înspăimântătoare ale intelectualilor şi ale marionetelor din guvernele lor.

Preluare: Cuvântul Ortodox


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Departament corespondenti

By Departament corespondenti

Departament corespondenți - pentru toți corespondenții noștri

Lasă un răspuns