mar. dec. 1st, 2020

Mă întorc acasă de pe drumuri obosit și apatic. N-aș spune că sunt trist, „trist” e un cuvânt puțin exagerat pentru starea mea sufletească din seara asta. Ca să mă întristez eu, trebuie să pățesc mai multe, una după alta, nu ajunge o mică indispoziție. Totuși am ceva în inimă care îmi taie cheful de orice, o stare de lehamite. Merg încetișor cu mașina, s-a întunecat și mă orbesc farurile mașinilor din față.. Strada nu-i nici pustie, dar nici aglomerată ca acum câteva zile. S-a interzis circulația, trebuie să justifici orice ieșire din casă. „Scopul și durata”, cum se spune. Am în mașină hârtiuța, mi-am făcut bine temele acasă. Dacă mă oprește vreun polițist trebuie numai să-mi semnez înaintea lui documentul pe proprie răspundere. Așadar n-am motive să fiu agitat. Și totuși privesc din mersul mașinii în toate părțile, ca să identific vreo eventuală patrulă de control stradal. Mai știi.. Nimerești unul care-ți caută nod în papură, te trezești cu câteva sute de euro de amendă și nici nu înțelegi pentru ce.. Cum a pățit ieri, alaltăieri un bătrân care citea ziarul în mașină, patru sute de euro, amendă dată unui pensionar de 81 de ani, după câte am înțeles! În vreme de „pandemie” cumperi ziarul la chioșc, dar îl citești acasă, nu în mașină.. Bietul om, o fi avut și el o pensie de 6-700 de euro, și „domnul” polițist l-a „aranjat” de 400 pe luna aceasta.. Din mersul mașinii am timp să observ modul smucit și haotic în care conduc toți șoferii de pe stradă. Toți sunt disperați, grăbiți să ajungă cât mai repede acasă. E o spaimă pe străzi, ceva de speriat. Toți cu ochii după patrule.. Nu, nu e frică de nuș’ce virus, e frică de amenzi. O atmosferă tulburătoare, ceva ce strică bună așezare a sufletelor. „Pandemie”.. Ce invenție diabolică.. Trăia prea liniștită lumea asta.. Mereu în istorie apare câte un personaj dispus să strice pacea și armonia oamenilor. De data asta însă nu-i un personaj, ci sunt mii și mii de personaje care chiar asta și-au propus, să terorizeze omenirea. Au ei un motiv secundar, nu se opresc aici. Merg încetișor pe stradă, cu ochii în patru. Slavă Domnului, am ajuns în fața casei! Am scăpat și azi fără amendă.. Oare cât voi mai reuși să mă fofilez?.. Of, Doamne, pandemia asta.. Vă pup, Sonia Maria mă așteaptă cu siguranță. O seară frumoasă vă urez.

Părintele Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Sorin Croitoru

By Sorin Croitoru

Preot ortodox, Mantova - Italia

Lasă un răspuns