Povești cu tâlc din Marele Război (LXXIII). Ceata lui Victor Popescu

Victor Popescu, învățătorul-erou din Valea cu Apă-Gorj, prin acțiunile sale din spatele frontului a suscitat numeroase discuții aprinse, atât în perioada Marelui Război cât și după aceasta. Cei mai mulți dintre conaționalii noștri l-au adulat și l-au așezat acolo unde îi și este locul binemeritat – de ținut minte, Școala Gimnazială din localitatea gorjeană Valea cu Apă îi poartă numele spre lauda celor care au luat această decizie -, alții s-au grăbit să evidențieze aspectele negative ale acțiunilor sale, unele recunoscute chiar de eroul nostru.

Un document cercetat și de noi în arhivele județene de la Târgu Jiu ne oferă câteva informații concrete despre constituirea celebrei sale cete (în documentele elaborate de germani sau de cozile de topor ale acestora în perioada ocupației apare doar formularea „bandă”, membrii săi fiind asimilații cu niște bandiți!). Este de fapt o declarație dată și semnată de însuși Victor D. Popescu, martor într-un proces intentat unor dovediți degenerați români din județele Gorj și Mehedinți. Nucleul cetei eroului nostru s-a constituit „(…) cam pe la începutul lunei martie [1917]. Aflându-mă în comuna Negomir și întâlnindu-mă cu cercetașul Ionel Popescu și Ionel Prunescu elev din Școala Militară Craiova, ne-am înțeles să formăm o ceată cu care să hărțuim posturile inamice de prin comună”. Următorii veniți au fost „(…) Nicolae Popescu și Tudor Popescu din Valea cu Apă, Gheorghe Spătaru din Negomir, Gheorghe Ioana sergent-jandarm din Racovița-Vâlcea, doisprezece ruși fugiți din lagărul [de prizonieri de la]Turnu Severin, precum și șase italieni care mi-au fost trimiși de învățătorul Vâlceanu din Negomir”. Odată constituită ceata, Victor Popescu trece la acțiuni împotriva invadatorilor, nu înainte de a procura arme de la „(…) locuitorii din comunele pe unde treceam”. Au urmat apoi mai multe acțiuni: „(…) la Trestioara-Mehedinți am avut o luptă cu o companie ungurească trimisă din Cărbunești-Gorj, pentru a ne prinde și după un schimb de focuri ne-am retras în pădure (…) fiind înconjurați de inamic, ne-am refugiat spre Negomir, unde la Poiana Părului am avut o luptă disperată cu un escadron inamic. (…) în comuna Roșia-Gorj, în urma unui schimb de focuri a poterei (în rândurile poterei intrau oamenii de bază ai colaboratorilor ocupanților, mai toți fiind români), a fost omorât Ionel Prunescu și Gheorghe Ioana din oamenii mei. Cu multă greutate am putut scăpa trecând apa Tismanei de unde am luat direcția spre Fărcășești”. În aceste condiții vitrege această ceată condusă de Victor Popescu – care a acționat numai în județele Mehedinți și Gorj – se destramă. Eroul nostru, după propria mărturisire, fiind „(…) urmărit continu de inamic și poteră am fugit trecând apa Jiului și ducându-mă în județele Vâlcea și Olt, unde am stat ascuns prin diferite comune căutând să-mi formez o nouă ceată pe care mi-am și format-o din cinci-șase oameni cu care prin luna februarie 1918 am trecut în Moldova…”.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns