Bianca LEGMULLER: Comoara bunicului

Jacob un tânăr pasionat în creerea plușurilor, trăia într-o căsuță mică așezată la capătul unui sat. Familia l-a susținut tot timpul să facă ceea ce își dorește, dar ce nu știa el era ca plușurile luau viață. Într-o zi când băiatul a plecat dis de dimineață la școală, unul dintre urșii pe care el i-a creat încerca să găsească comoara ascunsă de bunicul lui Jacob. Bunicul lui avea darul de a putea  vorbi cu plușurile. Înainte ca Fredy să moară a ascuns o comoara pentru Jacob, iar ursulețul încearcă să îl ajute pe băiat să o găsească.

 Honey încearcă o modalitate de a vorbi cu Jacob fără a se speria. Băiatul venise de la școală, cum intrase pe ușă fugise repede în bucătărie ude mama lui îi pregătise felul lui preferat de mâncare.

-Cum a fost la școală ? Întrebase mama lui

– A fost incredibil, în pauză mi-a venit o idee superbă

-Ce este ?

-M-am gândit să merg să o vizitez pe bunica. Îmi este foarte dor de ea. Aș putea să stau la ea în weekend?

-Da desigur, așa îi vei putea vizita și pe prietenii tăi Anne și August .

Ursulețul auzind conversația dintre băiat și mama lui, Honey se pregătise să îi spună adevărul lui Jacob. El urcase sus în camera lui pentru a-și face bagajele. Își luase valiza din dulap și începuse să își umple valiza cu haine și tot felul de reviste despre plușuri.

-Se pare că aștepți cu nerăbdare să îți vizitezi bunica.

-Hmmm…….Cineva acolo, cine este. Ești afară și arătate! Spuse băiatul înfricoșat

-Nu te speria sunt inocent, chiar tu mai creat cu mânuțele tale talentate.

-Honey! Nu se poate, cum de poți vorbi și cum poți să te miști?

-Vezi tu, tu ai un dar de la bunicul tău. Poți vorbi cu plușurile pe care le-ai creat, iar el a ascuns o comoară cu care numai cu ajutorul tău pot să o găsesc.

Honey îi povesti tot băiatului despre comoară și copilăria bunicului său.

-Deci va trebui să stăm mai mult la bunica ?

-Da

Dis de dimineața, Jacob coboară jos în bucătărie pentru ași lua micul dejun și a se pregăti de școală. El nu sa putut concentra deloc la școală, s-a gândit tot timpul la ce ia povestit ursul. Ajunse acasă își pune bagajele în portbagajul mamei și se urcă în mașină.

Bunica lui era pictoriță, așa că ea își petrecea majoritatea timpului în atelierul din oraș. La ușa casei bunica lui Jacob îl aștepta, era îmbrăcată într-o rochie neagră. În picioare purta tocuri, iar pe cap avea o beretă neagră cu o floare roșie ca și macul.

Ajunși la bunica, băiatul fugii din mașină și o strânse tare în brațe pe bunica lui. Jacob își luase bagajele și intrase în casă. Înăuntrul casei bunicii, se afla un hol mare care era încărcat de picturile bunicii, el nu ezită și mersese să vadă picturile.

-Wow bunico, aceste picturi sunt minunate!

-Aceste picturi erau  preferatele bunicului tău. A fost un om extraordinar.

-Ce obișnuia sa facă bunicul Fredy?

-Bunicul tău era ca și tine, era pasionat în creerea plușurilor.

Se făcuse și noapte, iar băiețelul nostru se duse la culcare, deoarece a fost o zi epuizantă pentru el. Dimineață bunica lui i-a pregătit micul dejun și i-a spus că va avea puțină treabă în oraș și dacă vrea să afle mai multe despre bunicul său poate să se urce în pod. Jacob a luat micul dejun și s-a dus în camera să îl ia pe Honey, dar ursulețul nu era în cameră.

-Oare unde s-a dus ? Honey! L-a strigat băiatul căutând-ul peste tot.

El s-a gândit ca ursulețul s-a dus în pod așa că a urcat și el. În pod erau numai cutii, iar la geamul mare de la capătul podului se afla ursulețul cu o  scrisoare în mână.

-Ce faci aici ? , te-am căutat peste tot. Îi spuse băiatul îngrijorat

-Mă uitam prin cutii și am găsit o scrisoare cu numele tău.

Băiatul luase din mâna lui Honey scrisoarea.

„ Salut micul meu talental, dacă citești această scrisoare poate eu nu voi fi acolo. Această comoară de care ursulețul tău ți-a povestit este una specială. De când te-ai născut am știut că vei fi ca mine, un băiat talentat și deosebit.  Comoara pe care eu ți-o dăruiesc este veche de sute de ani,  eu am primit-o de la bunicul meu și m-am gândit că acum este rândul tău să o primești. Comoara este ascunsă în pădurea fermecată, dar ai grijă această pădure poate fi periculoasă câteodată .

În mijlocul pădurii se află o căsuță înconjurată de spiriduși, dar înainte de a ajunge acolo va trebui sa treci de prăpastia spiridușului malefic și lacul adânc. Sunt sigur că vei reuși să ajungi la căsuță si să găsești comoara.

                                                                                               Bunicul Fredy ”

În centrul orașului, locuiesc Anne și August, cei doi prieteni ai lui Jacob. De mici cei trei obișnuiau sa se joace în parcul de lângă magazinul pe care părinții lui Anne și August îl dețineau.   A doua zi, Jacob îl luase pe Honey și plecase în parc pentru a se întâlni cu Anne și August. Pe o băncuță din parc stăteau cei doi nerăbdători pentru al vedea din nou pe băiat.

-Jacob !

Cei trei fugiseră unul spre celălalt și se îmbrățișară.

– Ne-ai lipsit mult de tot. Spuse cei doi.

– Și mie mi-ați lipsit mult de tot, dar avem o misiune foarte importantă.

Anne , August și Jacob se așezaseră pe bancă și băiatul începuse să le povestească despre bunicul său și comoara pe care trebuie să o găsească.

– Deci, mă ajutați să găsesc comoara ?

– Da, te poți baza pe noi!

Trecuse doua ore, iar băiatul și ursulețul trebuie să plece pentru a nu întârzia la cină, bunica îi promise că îi va găti lasagna. Între timp acasă, bunica pregătea masa, așezase tacâmurile și farfuriile ei albe ca și  neaua, pusese o vază cu trandafiri albi, totul era alb imaculat.

– Bunico, am ajuns !

– Sunt în bucătărie, pregătesc masa !

– Bunico, totul arată minunat!

-Haide să mâncăm, îmi este foame…

Jacob și  bunica Mathila savurase fiecare îmbucătură pe care o luase. După ce terminase băiatul își ajutase bunica la curățarea vaselor și îi povestise despre scrisoarea bunicului, spre fericirea băiatului, bunica știa de scrisoare și îi promise că dis de dimineață vor pleca pentru a găsi comoara. Băiatul urcase în camera sa și își pregătise rucsacul împreună cu bunica Mathilda.

Dis de dimineață, în fața magazinului părinților lui Anne și August, cei doi îl așteptase pentru a pleca la drum. Bunica Mathilda și Jacob ajunse.

– Bunica Mathilda ?

– Nu vă panicați și bunica știe despre comoară

– Da

Cei patru porniseră, după ore în șir de mers fără oprire Jacob, bunica și cei doi prieteni ai săi ajunseră la prăpastia spiridușului malefic.

– Cum vom trece pe partea cealaltă? Întrebase August

Lângă o floare gigantică de lângă prăpastie se afla un pod de lemn care era destul de lung pentru a trece prăpastia.

-Bunico, cum vom duce podul pe cealaltă parte pentru a putea traversa ?

Atunci bunica scoase din ghiozdanul ei, două furculițe imense din fier, le legase cu o sfoară care o avea cu ea tot din ghiozdan și aruncase podul peste prăpastie. Cei patru aventuroși reușiră să traverseze și iși continuară drumul spre lacul adânc.

-Bunica Mathilda am obosit, ne putem opri pentru a ne odihni ? Întrebase Anne și August, răsuflând din răspteri .

Înaintea lor se afla o bancă, cei patru se așezară pentru a se odihni, însă bunica nu. Bunica Mathilda găsi un copac cu frunze plantat de spiriduși. Frunzele îi ajutau pe spiriduși să respire prin apă. Bunica culese câteva și făcuse patru măști pentru ea și copii.

Cei patru venturoși continuară și ajunse în final la lac. August zărise din larg o barcă maronie și două vâsle.

-Bunica Mathilda, priviți ! Băiatul își îndreptase degetul spre barcă pentru ca bunica să o vadă. Mathilda și copiii împinseră barca, se urcaseră si începuse să vâslească. De sub apă se ridicase o creatură verde ca mlaștina și cu colți imenși și distruse barca în două. Bunica îi trase pe copii lângă ea și le înmânase măștile.

– Veniți cu mine nu mai avem mult timp, trebuie să ajungem la capătul lacului, dar trebuie să stăm uniți pentru ca monstrul să nu ne observe.

Jacob, bunica Mathilda, Anne și August ajunseră pe cealaltă parte a lacului și își continuaseră drumul. După multe ore de mers în șir aventuroșii noștri ajunseră la căsuța unde se afla comoara.

-Intră, nu-ți fie frică ! Spuse bunica entuziasmată.

Înăuntrul căsuței se afla un spiriduș care îi întâmpina cu un ceai cald și fursecuri. Spiridușul îl conduse pe Jacob la comoară. Era un cufăr alb cu numele bunicului său. Înăuntrul cufărului se afla o cutie, băiatul nu ezită și deschise cutia. Acolo se afla un pandantiv.

-Deschide-l ! Spuse bunica.

Jacob nu ezită și deschise pandantivul, în pandantiv era o poză cu bunicul Fredy de când era mic. Băiatul își îmbrățișase bunica și porniră spre casă. Spiridușul se oferi să îi ducă pe cei patru acasă în siguranță cu balonul său cu aer cald.

A doua zi băiatul își luase rămas bun de la bunica și urcase în mașină pentru că avea un drum lung până acasă. Iar din ziua aceea, Jacob încă poartă pandantivul și în ziua de azi.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns