Reînvierea poporului român și sfârșitul regimului Iohannis

Foto: luba.ro

Mai este puțin până când vom sărbători Învierea Domnului și odată cu ea sperăm să reînvie conștiința națională a poporului român. În aceste momente când țara este greu încercată, iar românii se revarsă pe străzile țării, Iohannis, Arafat și Cîțu stau ascunși în spatele unor declarații de presă în loc să aibă demnitatea și curajul să încerce o conciliere cu poporul nemulțumit.

Tradiţiile, truda gospodinelor, bucuria noastră de a fi împreună cu familia şi cu prietenii, surpriza unor cozonaci, a unei cafele de import sau a unei “ţigări bune”.

Stâlcit și greoi, Nicolae Ceaușescu dând din mână, citea un discurs pe parcursul căruia, de fiecare dată, mintea mea era plecată anapoda. Reuşeam să mă deconectez de la acel discurs cu o rapiditate pe care mi-aş mai dori-o uneori. Erau două cuvinte magice care mă trimiteau în altă dimensiune: “Dragi tovarăşi şi pretini”, atât trebuia să rostească Ceauşescu din acel discurs pentru ca eu să nu mai am de-a face cu realitatea câteva minute.

Am aflat mai târziu că existau unele mărturii care spuneau că defectul acesta de vorbire îl căpătase în închisoare în urma unei bătăi pe care o primise din partea colegilor de celulă pentru că mâncase mâncarea pe care aceştia o opriseră pentru un deţinut care se îmbolnăvise şi trebuia ajutat. Bâlbâiala aceasta a făcut ca Ceauşescu să fie mult timp ţinta ironiilor colegilor săi şi chiar a lui Gheorghe Gheorghiu Dej care simţea o plăcere sadică să-l pună pe Ceauşescu să spună Vietnam, iar acesta spunea “Vienam”.

Anii au trecut, vremurile s-au schimbat. Tânăra democraţie ne-a bătut la uşă şi mult timp a fost însoţită de Ion Iliescu cu limbajul său de lemn. Băsescu şi-a găsit timp, câţiva ani, să facă o baie de mulţime şi să bea şampanie din sticlă, gesturi care fac cât o mie de discursuri şi care nu mai lasă loc de echivoc pentru caracterul spontan al marinarului, ulterior lăsând discursul pentru noaptea dintre ani în grija administraţiei prezidenţiale.

Discursurile şi apariţiile lui Iohannis m-au făcut să-mi fie dor de dicţia şi de vocabularul lui Ceauşescu. O apariţie anostă, o privire îngheţată din care nu transpare niciun strop de inteligenţă emoţională, un vocabular rudimentar, cuvinte folosite incorect, deseori silabisite poate cu intenţia de a fi însuşite de către auditoriu, un rânjet forţat, cu şanse mari de a deveni grotesc, aşa s-ar descrie orice încercare a preşedintelui Iohannis de a transmite ceva românilor pentru următoarea ”PEROADĂ”. Se spune că limbajul este o prelungire a gândirii şi a sufletului nostru, iar acest președinte care nu cunoaște limba română știe doar trei cuvinte: PE-SE-DE, PEROADA și Guvernul meu – Cîțu.

Scopul urmărit prin limbaj este dezvoltarea personalităţii individului, nu doar a memoriei şi a capacităţilor cognitive. Personalitatea implică sinteza armonioasă a fenomenelor psihice precum afectivitatea, imaginaţia, creativitatea. Nu ştiu cum era Iohannis la catedră şi, de cele mai multe ori, înclin să cred că nu a avut de-a face cu  această profesie. Prin prisma funcţiei deţinute la acest moment ne-a dovedit că are câteva obsesii în jurul cărora îşi alcătuieşte discursul şi îşi duce existenţa: PE-SE-DE şi Guvernul Meu. 

Guvernul este al său acum, PSD nu mai reprezintă mare lucru. În asemenea condiţii, pentru Iohannis a mai rămas un singur plan de rezervă cu care mai poate veni în faţa populaţiei pentru a spune ceva: ROMÂNIA NOR-MALĂ. Sintagma aceasta obsesivă, repetată fără noimă şi fără oprire, a ajuns să-mi creeze repulsie de câte ori aud cuvântul NORMAL, în orice context, şi să sar ca ars când cineva îmi răspunde la o întrebare cu un NORMAL! Ce este normal pentru Iohannis şi ce-o mai fi normal pentru noi de avem toată ziua cuvântul acesta pe buze, Dumnezeu mai ştie!

Dar cum până la Dumnezeu ne mănâncă sfiinţii, aş spune că, înainte de orice, unui preşedinte de republică îi revine, printre altele, şi obligaţia de-a depune un minimum efort pentru nişte lecţii de dicţie care să-i asigure un accent şi o pronunţie corecte, fără silabisiri ridicole. Până la noi discursuri şi cuvântări, deocamdată, Iohannis ne stârneşte râsul când pronunţă PEROADA la fel cum Ceauşescu îi stârnea râsul lui Gheorghe Gheorghiu Dej când pronunţa VIENAM.

Preluare: 60m.ro


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?