Despre unitate.

,,Aruncatu-n țol”, obicei vechi prin care junii din Grupul Junilor Tineri erau inițiați și confirmați în ceata de feciori.
Datina are după părerea mea o semnificație profundă. Când intri într-o ceată, în oricare grup de luptă, îți trebuie cel puțin două lucruri: curaj și încredere deplină în camarazi. Aceste lucruri nu se învață. Le ai sau nu. După aceea poți învăța tactici, strategii, teorii, modalități prin care lupta se desfășoară. Când feciorul este aruncat în sus de ceată el are încredere că ceilalți îl vor prinde, că nu-l aruncă si apoi fug. Veriga slabă nu există în acest ”joc”, căci dacă unul din ceată nu ține bine țolul, există riscul ca feciorul să cadă pe partea slabă si să se accidenteze. Așadar echipa e bine formată, consolidată în timp, căci fiecare om din ea a fost la un anumit moment aruncat în sus, fiecare membru al ei a trecut prin această experiență, a trăit-o și cunoaste senzația de zbura cu plasa de siguranță a camarazilor săi sub el. Este exact ca pe front.
Toți cei care țineau țolul erau perfect concentrați la acțiune, cunoștințele lor îi tot strigau de pe margine, niciunul nu întoarcea însă capul, niciunul nu era distras de ”peisaj”, ci toți erau conștienți că de fiecare în parte depindea aterizarea bună a fratelui lor. Nimeni din ceată nu întoarce capul, nimeni nu te lasă la greu, nimeni nu se face că uită de tine, nimeni nu negociază cu inamicul, niciunul nu uită pentru ce este pe front.
Asta înseamnă într-adevăr unitate. Nu avem ce învăța de la alții, totul este aici, în Datină. În Datina noastră. O Lecție fără sfârșit.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns