Iartă-mă caci sunt neputincios

La umbra nucului bătrân îmi port ultima răsuflare de ceva vreme,
C-am purtat prea multă ură şi-am aruncat cu blesteme.
Am adormit in propriul loc de veci,
Deci, te rog să nu mă judeci.
Iartă-mă, căci acum sunt neputincios să-ţi cer iertare,
Sunt doar un muribund fără de apărare.
Insectele şi şobolanii pământului îşi găsesc hrană pe-al meu trup neînsufleţit,
Iar eu, cel adevărat, cel ce din trup am evadat, contemplu liniştit…Oare, de ce am murit?

Autor: Bojincă Andrei Luis

1 thought on “Iartă-mă caci sunt neputincios

Lasă un răspuns