Viziuni apocaliptice la Sfinții Părinți. Viziunea Stareţului Antonie(2)

A doua viziune(1)

        “Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori într-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un boţ de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă”. (Stareţul Antonie)

         A doua viziune a Stareţului Antonie

“Greu mi-a fost să înţeleg acei ani ai aparentei bunăstări sovietice. Nu m-am gândit atunci că am să ajung în anii când voi vedea împlinindu-se multe dintre cele ce am văzut. Aşadar, cum am mai spus, a doua viziune n-a fost prelungirea celei dintâi, nu. Şi, în timp, s-a produs destul de târziu şi după conţinut e destul de deosebită. Prima viziune e, în felul său, o povaţă, o înţelepţire, parcă. Am cerut un răspuns şi l-am primit.

     A doua viziune e de cu totul alt gen, e cu totul altfel, pot spune. Eu nu am cerut nimic, a fost dat de sus să văd despre ce mă întrebau oamenii care veneau la mine. Dacă prima viziune putea fi povestita, mai mult sau mai puţin, cu exactitate, a doua, în principiu, este imposibil de povestit.

Eu, părinte Alexandru, în general, pentru prima dată încerc să îţi expun acestea cât de cât consecutiv, ori să le sistematizez. Şi anume să expun într-o anumită ordine, ci nu aşa cum mi-a fost mie dat să văd. Căci mi-a fost dat pentru veşnic folos, pentru tine şi enoriaşii tăi, bănuiesc, într-o altă consecutivitate. Până la aceasta, tot ceea ce mi-a fost dat să văd am folosit doar pentru a răspunde la întrebările pline de nedumerire ale credincioşilor.

      Sistemul satanic al civilizaţiei create de om se va autodistruge

Vreau să mai spun câteva cuvinte, nu despre viziune, ci despre creaţie, ca să poată fi mai bine înţelese cele ce vor urma. Dumnezeu creează tot ceea ce este viu într-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece acţiune, până în cele mai mici amănunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinţă raţională cum este omul, chiar şi printr-o acţiune ce nu face parte din lumea materială – gândul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o daună universului. Ele sunt limitate la propriile instincte şi acelor asemenea lor, la fel şi prin proprietăţile de autoreglare a naturii însăşi. Altceva e omul. El este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi oricât am polemiza despre ce este chip şi ce este asemănare, despre ce se şterge şi ce nu, cu ce este înzestrat omul de la naştere şi ce e chemat să agonisească pe parcursul întregii sale vieţi, în cazul de faţă important este altceva – faptele sale, atât în lumea materială, cât şi în cea nevăzută, cum se reflectă ele asupra mediului înconjurător, asupra mediului în care trăieşte, cât şi asupra întregului univers. Nu Dumnezeu a şters de pe faţa pământului Sodoma şi Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru că toate nenorocirile ce au să se întâmple cu natura şi cu omul nu sunt o urmare a mâniei lui Dumnezeu, pentru că El este Atotiubitor şi Atotmilostiv, ci sunt urmare a acţiunilor atotdistrugatoare a omenirii însăşi.

Iar acum vreau să vorbesc propriu zis despre viziune, despre ceea ce îi aşteaptă pe toţi, din păcate, într-un viitor nu prea îndepărtat, iar unele lucruri se şi întâmplă chiar în momentul de faţă. Aşadar, iată ce am văzut eu despre viitor. Întâi de toate, tot felul de catastrofe tehnologice. Sistemul de viaţă creat de om este, în esenţă, satanic şi, pentru că vine în contradicţie absolută cu legile lui Dumnezeu, va începe încetul cu încetul să se distrugă. Vor cădea avioane, se vor îneca corăbii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Şi toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor întâmpla pe tot pământul, dar mai ales în America. Uragane de o forţă nemaivăzută, cutremure de pământ, secete nemiloase şi, invers, ploi torenţiale, ce vor aminti de potop. Va fi ştearsă de pe faţa pământului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va rămâne fără răsplata nici Gomora- Los Angeles-ul.

Se pare că greu va fi de găsit pe pământ un loc unde omul se va simţi liniştit, în deplină siguranţă. Omul îşi va găsi liniştea numai nădăjduind în Dumnezeu, pământul nu îl va mai putea ocroti. Cele mai grele urmări ale dezlănţuirilor naturii le vor avea de suportat oraşele, pentru că ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casă contemporană, un bloc şi iată – sute de morţi fără pocăinţă, fără împărtăşanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, în esenţă, nişte săgeţi ce au străpuns pământul, ca şi cum s-ar îndrepta încolo, către iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozavă sub ruine. Şi cel care va rămâne în viaţa îi va invidia pe cei care au murit într-o clipă, pentru că soarta lui e şi mai inspaimantatoare- moartea de foame şi prin asfixiere.

Oraşele vor prezenta o privelişte groaznică, chiar şi cele ce vor fi ferite de o distrugere capitală, lipsite de apă şi electricitate, căldura şi aprovizionarea alimentară. Vor aminti de nişte imense cosciuge de piatră, atât de mulţi oameni vor muri. Bande de ticăloşi vor săvârşi răutăţi, chiar şi ziua. În oraşe va fi greu să te deplasezi, iar nopţile oamenii se vor strânge în grupuri mari, că împreună să încerce să ajungă până în zori. Răsăritul soarelui va anunţa nu bucuria unei zile, ci mâhnirea necesităţii de a trăi şi această zi.

Nu trebuie să credeţi că la sat va domni liniştea şi bunăstarea. Otrăvite, slutite, arse de secetă sau înecate de ploi, câmpurile nu vor mai da roadele trebuincioase. În vite vor da molime nemaivăzute şi oamenii, nemaifiind în stare să le îngroape le vor lăsa să se descompună, otrăvind aerul cu nişte miasme groaznice. Ţăranii vor suferi din cauza atacurilor orăşenilor, care, în căutare de hrană, se vor împrăştia prin sate, gata să omoare omul pentru o bucată de pâine! Da, pentru acea bucată pe care acum nu o pot înghiţi fără condimente şi sosuri, vor fi vărsări de sânge. Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va şterge toate hotarele moralităţii. Şi pentru săteni noaptea va fi un timp al groazei, pentru că anume noaptea se vor întâmpla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar să supravieţuieşti, ci şi să păstrezi averea pentru lucru, altfel ameninţarea morţii de foame va fi o realitate. Înşişi oamenii, la fel ca în oraş, vor fi vânaţi. Dintr-o parte, va părea că s-au întors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dăinuia cuvântul lui Dumnezeu: “Creşteţi şi va înmulţiţi “. Acum, însăşi viaţa omenirii, esenţă sa, e îndreptată spre negarea harului şi a lucrării lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfârşitul.

Va urma

___________________________________

1. Texte extrase din cartea Stareții despre vremurile de pe urmă, Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Petru-Voda, 2007