Sf. Vasile cel Mare – Reguli morale

    Texte extrase din: Sf. Vasile cel Mare, SCRIERI, Partea a II-a, P.S.B.18, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti 1987

        „Cei cărora li se încredinţează predicarea Evangheliei trebuie să se instituie cu rugăciune şi binecuvântare, fie diaconi, fie preoţi; (fiind) fără prihană şi cu bun nume în viaţa lor de mai înainte.” (pag. 168)

      „Nu trebuie ca (episcopul) să fie uşor în privinţa hirotoniilor, nici să nu hotărască în privinţa lor fără să se fi informat bine căci nu este fără primejdie nedocumentară ci cel care s-ar face vinovat în privinţa cuiva să fie arătat, pentru ca nici el să nu se facă părtaş păcătosului, nici alţii să nu fie promovaţi ci mai degrabă să înveţe să se teamă.” (pag.109)

     „Cel ales nu trebuie să-şi însuşească de la sine predicarea, ci să aştepte timpul graţiei lui Dumnezeu şi să înceapă predicarea când i se va îngădui, şi să predice altora pentru (la) care a fost trimis.” (pag. 170)

     „Se cuvine ca poiestosul cuvântului să nu aibă odihnă în lucrările lui, ci propria şi deosebita lucrare a grijii încredinţate lui să aibă în vedere îmbunătăţirea celor care au crezut…Poiestosul cuvântului este dator să cerceteze satele şi toate oraşele ce iau fost încredinţate.” (pag 173)

    „Nu se cuvine ca poiestosul cuvântului să abuzeze de autoritate spre insultarea celor subordonaţi, şi nici să nu se revolte împotriva lor, ci mai degrabă să aibă o atitudine cumpănită de modestie faţă de ei.” (pag 178)

   „Se cuvine să ne îndreptăm de la cei neascultători după ce s-a folosit faţă de ei tot felul de stăruinţă (grijă).” (pag 172)

    „Se cuvine ca pentru cei care, din teamă sau evlavie, părăsesc prezenţa propovăduitorului, acesta să înceteze cuvântul şi să nu persiste cu (duh de) ceartă.” (pag 182)

 

Lasă un răspuns