Eminescu interzis – Gândirea politică (23)

        „Dacă alegătorii nu se vor lăsa înecaţi de fraze patrioticoreversibile (de fraze simulat patriotice n.n.) şi nu vor avea în vedere abstracţiuni gazetăreşti, atunci ţara va merge bine”(118). Şi, întrucât, „demosul este, adeseori, un suveran nestatornic, inesperient, lesne crezător; preocupaţiuni zilnice şi absorbirea vieţii lui într-un veşnic prezent, negândirea lui nici la trecut, nici la viitor, lesniciunea de a-i distrage atenţia prin serbări publice, prin întreprinderi hazardate, prin expediente factice, îl fac, adesea, impropriu de a gândi mai adânc asupra unei cestiuni de interes public, îl fac accesibil pentru fraza mare şi surd pentru adevăr; e bine ca ochi sobri, care disting măreţia înscenării de însuşi fondul piesei ce se joacă, să îi atragă atenţia asupra acestuia din urmă, pe când simţurile lui sunt uimite de partea decorativă a vieţii publice”(119): iată rolul unei clase de mijloc culte, prospere şi naţionale, care l-ar face să înţeleagă că „fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug (de nici o activitate n.n.) dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână, căci e cu totul indiferent dacă
închizi o pasăre în colivie sau dacă ai strâns, de pretutindeni, grăunţele din care ea se hrăneşte”(120)

EMINESCU INTERZIS. GANDIREA POLITICA (coperta)(2)

autor: Mihai Eminescu

    Sursa: Radu Mihai CRIŞAN, 

EMINESCU INTERZIS – GÂNDIREA POLITICĂ, 

 reeditare a lucrării: Radu Mihai Crişan,Editura Tibo, Bucureşti, 2008, p. 27-28

______________________________________________

118. idem, Alegerile consiliilor judeţene, Timpul, 7 mai 1880, în Opere, vol. XI, pag. 163

119. idem, Era un obicei înainte…, Timpul, 10 mai 1881, în Opere, vol. XII, pag. 169
120. idem, Credem că destul am vorbit…, Timpul, 9 ianuarie 1879, în Opere, vol. X, pag. 168

Lasă un răspuns