Cât se zbate lumea asta,
Ca de toate să-și adune…
Parcă suntem veverițe
Ce strâng ghinde și alune

Și le-ascund adânc în scorburi,
Așteptând sezonul rece,
Ca să stea fără de grijă
Până frigul o să plece!

Semănăm cu Azorel,
Ce-și ascunde în grădină
Osul mare de vițel,
Dăruit de gospodină!

Cu cine mai semănăm?…
Semănăm cu urșii, care
Toată vara se îngrașă
Pentru lunga hibernare!

Iritați, îmi veți răspunde:
“Omul înțelept adună!”,
Dar eu azi v-am pregătit
O-‘ntrebare foarte bună!

De-ați vedea pe fiii voștri
Cum la fiecare masă,
Iau din porții jumătate
Și le-ascund apoi prin casă,

Să-mi dați chiar acum răspunsul
La această întrebare:
Urmărindu-i voi în taină,
Nu v-ați umple de mirare?…

Și dacă i-ați întreba:
“De ce-ascunzi, copile, pâine?”,
Iar copiii v-ar răspunde:
“Fac provizii pentru mâine!”,

Nu v-ar întrista răspunsul?
I-ați certa cu supărare:
“Tu gândește-te la joacă,
Las’ că-ți dăm noi de mâncare”!

Așa este.. Din păcate,
Noi suntem copiii care
Fac provizii pentru “mâine”,
Din instinct de conservare!

Și doar ne-a-‘nvățat de bine
Scumpul nostru Domn Iisus:
“Dumnezeu din cer vi-i Tată
Iubitor”, așa ne-a spus!

Dacă Dumnezeu hrănește
Animale fără minte,
Nu-i va sătura pe oameni,
Preaputernicul Părinte?!

Dacă El înveșmântează
Buruienile-n culori,
Cu ce haine minunate
Va-‘mbrăca pe-ai Săi feciori?…

Nu-i nevoie de provizii
Pentru zile strâmtorate,
Să ne îngrijim de slava
Creatorului a toate!

În iubirea Sa de oameni,
L-a trimis pe Fiul Său
Ca să moară-‘n chin de Cruce,
Mântuindu-ne de rău.

Creștini ne numim cu toții,
Dar să fim și în trăire,
Golind inima de grijă
Și umplând-o de iubire!

Deci vă rog, de-acum încolo
Să lăsați ziua de mâine,
Și să dați la cei flămânzi
Bucățica-‘n plus, de pâine!
amin

de Preot Sorin Croitoru

______________________________________________________________________________________________________

  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?