Extrase din CODUL PENAL: „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, ART. 272. “Influenţarea declaraţiilor”
Foto: magazincritic.ro
Analiza publică cu referire la aplicabilitatea Codului Penal în România ultimilor ani, continuă!
Vom extrage mai întâi articolele care prevăd pedepsele în cazul comiterii unor infracțiuni. Rugăm cititorii să trateze cu atenție cercetarea tuturor articolelor pentru a da fiecare verdictul de pozitiv sau negativ legislației românești, în funcție de conștiința fiecăruia. Acolo unde este cazul vom interveni cu păreri personale. De asemenea, dorim ca și domniile voastre să vă exprimați părerea față de blândețea anumitor pedepse care mai mult încurajază infracțiunea decât să o combată. Ca să nu mai vorbim de interpretarea nuanțată pe care o poți da datorită modului ambiguu de tratare a procedurilor penale.
Iată ce se scrie despre „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, TITLUL IV:
ART. 272. Influenţarea declaraţiilor
(1) “Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală să nu dea declaraţii, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(2) Nu constituie infracţiune înţelegerea patrimonială dintre infractor şi persoana vătămată, intervenită în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă sau pentru care intervine împăcarea.”
Rămân la aceiași idee… Nu condamnarea infracțiunilor ar fi o problemă, ci subiectivitatea cu care poate fi aplicată aceasta, având în vedere încălcarea „principiului separării puterii în stat” prin subordonarea justiției puterii legislative și executive. Prin urmare, nu pedeapsa este problema ci modalitatea aplicării acesteia. Și de aici argumentele pot continua în funcție de educația și gândirea fiecăruia.
Mai multe: aici
extras din:
CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (*actualizat*)
(LEGEA nr. 286)
EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 24 iulie 2009,
Data intrării în vigoare : 1 februarie 2014
Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook