Ce sunt eu, la urma-urmei?
Un amestec cam ciudat
De-‘ntuneric și lumină,
De virtute și păcat,

De credință și-‘ndoială,
Realitate și minciună,
De război și învoială,
Mare calmă și furtună…

Ce sunt eu? Amestecare
De-‘mpietrire și de milă,
De spurcată îngâmfare
Și de inimă umilă…

Ce sunt eu? Adunătură
De noblețe și dreptăți,
Declarații mari, din gură,
Și trădare-‘n greutăți…

Eu aș vrea să fac doar bine,
Însă cad, vai… cad mereu,
Căci în mine se strecoară
Duhuri fără Dumnezeu!

Asta sunt, dar nu înseamnă
Că așa o să rămân:
Domnu’-i va sfărma pe demoni
Și-mi va fi doar El Stăpân!

Poate să mă mântuiască,
Dar nu vrea, de nu Îl chem.
El S-a răstignit pe Cruce,
Noi… nici să-L chemăm, nu vrem?…

Vino, Doamne, și în mine
Și în toți cei din nevoi,
Fă ce știi Tu cel mai bine:
Mântuiește-ne pe noi!
amin

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns