Nu vreau decât să mă ascund

Într-o odaie-‘ntunecoasă
Și să mă uit cum blând se joacă
Lumini de candelă pe masă,
Să mă prefac că nu se vede
Lumina soarelui sub ușă
Și să privesc doar candeluța,
Cu flacăra-i cea jucăușă..

Nu vreau decât să fug de oameni
Și să m-ascund într-o cămară,
Privindu-Ți îndelung icoana
Ca să Îți simt prezența iară,
Sorbindu-Ți îndelung privirea
Cea îndreptată doar spre mine,
Ca să-Ți declar din nou iubirea
În lacrimi, cu adânci suspine..

Am obosit de-atâta fugă
În ritmuri neduhovnicești,
Ascultă-mi și această rugă:
Izbăvitorul meu Tu ești!
Am obosit de-atâta lume
În râsuri lungi, gălăgioase..
Dă-mi simplitate în tăcere,
Te rog, dă-mi pacea Ta, Hristoase!

Nu vreau palate, nu vreau aur,
Nu vreau petreceri boierești.
Eu vreau al Duhului tezaur,
Cu bogății duhovnicești!
Iar dintr-atâtea nestemate
Ce Duhul știe-a da de sus,
Eu Te doresc mai mult pe Tine,
COMOARA MEA, PREABLÂND IISUS!
amin

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?