„Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, ART. 273. „Mărturia mincinoasă”

  Analiza publică cu referire la aplicabilitatea Codului Penal în România ultimilor ani, continuă! Din nefericire cititorii noștri nu reacționează… semn că sunt mulțumiți sau cel mai probabil indiferenți față de justiția din România.

Vom extrage mai întâi articolele care prevăd pedepsele în cazul comiterii unor infracțiuni. Rugăm cititorii să trateze cu atenție cercetarea tuturor articolelor pentru a da fiecare verdictul de pozitiv sau negativ legislației românești, în funcție de conștiința fiecăruia. Acolo unde este cazul vom interveni cu păreri personale. De asemenea, dorim ca și domniile voastre să vă exprimați părerea față de blândețea anumitor pedepse care mai mult încurajază infracțiunea decât să o combată. Ca să nu mai vorbim de interpretarea nuanțată pe care o poți da datorită modului ambiguu de tratare a procedurilor penale.

Iată ce se scrie despre „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, TITLUL IV: 

   ART. 273   Mărturia mincinoasă      

 (1) Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă

(2) Mărturia mincinoasă săvârşită:    

a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;    

b) de un investigator sub acoperire; 

 c) de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;    

d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoare de 10 ani sau mai mare se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.  

 (3) Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase. 

Rămân la aceiași idee… Nu condamnarea infracțiunilor ar fi o problemă, ci subiectivitatea cu care poate fi aplicată aceasta, având în vedere încălcarea „principiului separării puterii în stat” prin subordonarea justiției autorităților locale și naționale. Prin urmare, nu pedeapsa este problema ci modalitatea aplicării acesteia. Și de aici argumentele pot continua în funcție de educația și gândirea fiecăruia.

Mai multe: aici

extras din:

CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (*actualizat*)

(LEGEA nr. 286)

EMITENT: PARLAMENTUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 24 iulie 2009,

Data intrării în vigoare : 1 februarie 2014


  Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?