Femeile sterpe sfârşesc sterpe prin a avea copii providenţiali!

  E curios în Vechiul Testament cum sfârşesc femeile sterpe prin a avea copii providenţiali: Sara pe Isaac, Rahela pe losif, nevasta lui Manvah pe Samson, sau Ana pe Samuel… Trebuie să întreb pe M. E. ce sens are filozofia în religie. E poate aşteptarea cea care dă măsura lucrurilor? Mă tem în orice caz să nu fie o reabilitare a sterilităţii. Doamne, totul trebuie să aibă sens în viaţa asta, chiar şi ce nu e viaţă!

***

  Bossuet şi atîţia alţii vor să vadă „legea”, în Vechiul Testament. Dar nu e tot dragoste şi acolo? O altă dragoste, mai încinsă, mai pasională — sunt „un foc mistuitor” spune Domnul însuşi —, dar tot dragoste. Legea interesează şi ea, fireşte dar primul punct din lege, şi câteodată singurul, e: să nu săvârşeşti adulterul cu alţi Dumnezei, căci „sunt un Dumnezeu gelos”…

Gelozie, arbitrar, exclusivism, impulsivitate — câte trăsături neaşteptate — în dragostea lui Dumnezeu pentru poporul „Său”? E dragostea oamenilor în inima lui Dumnezeu. Ca să pregătească dragostea lui Dumnezeu în inimile oamenilor.

*Constantin Noica, JURNAL FILOSOFIC, Editura Humanitas, București 1990, p. 116

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook