Dintotdeauna pe pământ oamenii au dorit să cunoască viitorul: viitorul lor, dar și al lumii în care trăiau. Dumnezeu a vorbit poporului Său prin prooroci în Vechiul Testament. Când Se cobora Duhul Sfânt peste sfinții prooroci, aceștia intrau într-un fel de transă, o stare de luminare a minții neînțeleasă de cei care nu au trăit-o niciodată, și în acea stare spuneau “ce le dădea Duhul a grăi”. Astfel au vorbit despre pedepsele dumnezeiești care s-au abătut peste poporul lui Israel, despre invaziile puternicilor războinici asirieni, caldei, babilonieni, despre ducerea întregului popor sfânt în exil la Babilon pentru șaptezeci de ani, despre întoarcerea în masă a evreilor înapoi în țara lor și așa mai departe…

Dumnezeu în acele vremuri descoperea oamenilor schimbările dramatice care urmau să se întâmple în viețile lor, datorită păcatelor făcute. Este cunoscută istoria lui Iona, profetul trimis ca să vestească cetății Ninive pedepsele dumnezeiești ce trebuiau să se abată peste ea. Locuitorii cetății, în frunte cu regele ei, se pocăiesc postind și plângând pentru iertare. Încă nu era ștearsă de tot amintirea dezastrului întâmplat în Sodoma și Gomora, rase de pe fața pământului de către Dumnezeul lui Israel… De data asta, Dumnezeu îi iartă pe niniviteni pentru păcatele lor, datorită pocăinței (iată ce rol important au posturile Bisericii noastre în viața creștinilor!). Ninive rămâne în picioare nevătămată.

Momentul în care oamenii “profită” din plin de preștiința dumnezeiască a viitorului este momentul coborârii lui Dumnezeu pe pământ, în persoana lui Iisus Hristos. Sfinții apostoli sunt cei care Îi pun lui Dumnezeu nenumărate întrebări în privința viitorului. Își permiteau, trăind lângă El zi și noapte…

Au aflat astfel despre semnele sfârșitului lumii, despre distrugerea Ierusalimului, dărâmarea Templului și împrăștierea evreilor în toată lumea, despre prigoanele care aveau să aibă loc împotriva creștinilor, începând în propriile familii și terminând înaintea “regilor și a dregătorilor”. Au aflat despre răspândirea cu mare viteză a învățăturii creștine pe toată fața pământului, dar și despre pierderea credinței la sfârșitul lumii și despre răcirea dragostei dintre oameni… Au aflat despre Înfricoșătoarea Judecată, cu toate evenimentele care trebuie să aibă loc cu puțin timp înaintea ei. Au aflat că ei, apostolii Domnului, care au lăsat toate și L-au urmat pe El, la sfârșitul lumii vor ședea pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel (pentru că n-au crezut în Dumnezeul întrupat). Au aflat că Iuda va avea un sfârșit dramatic (“mai bine i-ar fi fost să nu se fi născut”). Au aflat despre “ucenicul iubit”, apostolul Ioan, că va vedea slava lui Hristos Cel înviat, lucru întâmplat spre sfârșitul vieții lui, când a avut revelațiile în urma cărora a scris “Apocalipsa”). Au aflat despre trădarea lui Iuda, despre predarea în mâinile păgânilor, despre chinuirea Domnului, răstignirea și Învierea Sa din morți, despre coborârea Duhului Sfânt, Mângâietorul, despre înființarea Bisericii pe temelia credinței mărturisite de Petru: “TU EȘTI HRISTOSUL, FIUL LUI DUMNEZEU CELUI VIU”. Au aflat despre dăinuirea în veșnicie a adevăratei Biserici: “Biserica Mea, porțile iadului nu o vor birui”.

Multe lucruri au aflat apostolii de la Hristos Dumnezeu, și prin ei le-am aflat și noi. Un singur lucru nu spunea Domnul: El nu dezvăluia momentul precis al împlinirii profețiilor Sale. De ce? Pentru că hotărârea lui Dumnezeu poate fi schimbată sau întârziată de pocăința oamenilor, ca în cazul Ninivei. Și pentru că “nu este al vostru a cunoaște vremurile și anii pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa”, după exprimarea lui Hristos. Dacă am ști ceasul morții dinainte, am mai putea duce o viață normală pe pământ?…

În aceste zile în care politica celui mai puternic stat al lumii pare să se schimbe definitiv, ceea ce va însemna o schimbare radicală a politicilor tuturor statelor lumii, în aceste zile de mare tensiune datorată atentatelor teroriste, calamităților naturale și încălcării drepturilor fundamentale ale omului de către zeci de instituții de vârf ale statelor, cuprinși fiind de un fel de “presimțire” a primejdiilor care ne așteaptă în viitorul apropiat, parcă ne vine și nouă să-L întrebăm pe Domnul nostru: “ȘI CU NOI CE VA FI DOAMNE”?…

Dar noi știm, după cuvintele Sfintei Scripturi, că “și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem”, amin.

Domnul să ne păzească și să ne întărească în Duhul Său Cel Sfânt!

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?