EDUCAȚIA ORDINARĂ ȘI CEA EXTRAORDINARĂ (contradictorie și complementară)

  Cred, că în oricare școală românească se vor găsi afișe cu cuvintele marelui filozof chinez, Confucius: „Natura ne aseamănă, educația ne diferențiază”. Această constatare venită din evul mediu, se tratează și astăzi ca adevăr absolut, ne face să credem că cantitatea de cunoștințe însușite este acel indice care ne ridică pe scara ierarhiei sociale. De calitatea cunoștințelor, însă, se preocupă autorii Programului de învățământ. Care este rezultatul acelui raport dintre calitate și cantitate se vede din practică, viața socială a poporului. Rezultatul nu este mulțumitor. Și nu numai aici, în România, ci peste tot. Societatea consumului și distracției din SUA, Germania sau Japonia se simte la fel de nesigură, are același viitor impredictibil.

Se vede, că diferențierea oamenilor prin cunoștințe teoretice și practici de specialitate nu e suficientă pentru a avea o lume fericită. Echilibrele sociale se mențin stabile, doar, pe forța militară, jandarmerie, poliție. Pe LEGE!?

Pe frică… Educația prin diferențiere e o educație contradictorie din care mereu apare „o mâna de călău” care ne pedepsește, ia vieți omenești fără a da explicații. Acesta e rezultatul obținut prin aplicarea jumătății a doua luată din formula lui Confucius: „…educația ne diferențiază”.

Spre deosebire de Ministerele Educației, natura nu are în scris un Program de învățământ. Asemănările dintre oameni sunt cele biologice și instinctive. Și atunci, cum se efectuează prima parte a formulei lui Confucius: „Natura ne asemănă…”? Faptul, că oamenii sunt cele mai dezvoltate ființe, din punct de vedere a cantității materiei cenușii din cap, nu însemnă că natura ne asemănă între noi. E evident! Lipsa de educație ne pune în rând cu animalele. Educația prin diferențiere, însă, caută să ne ridice de la instinct, adică de la asemănările inițiale naturale, la intelectul creat prin asemănări artificiale, prin însușirea teoretică și practică a Informației.

Așa, concludem că omul nu mai trăiește în natură. Prin intelectul său tradițional, el și-a creat o lumea a sa proprie, artificială (case, drumuri, mâncare preparată la foc). Omul contemporan nu se supune naturii, ci… o consumă, o exploatează după voința sa. Deci, natura ne poate asemăna între noi, numai, prin aceleași tratament contradictoriu pe care noi, oamenii îl acordăm ei. Violența! Natura niciodată nu face nimic fără motiv. De aceea, dacă omul modern NU vrea să se asemene cu natura moartă, ar trebui să-și accepte umil darul vieții sale, să se asemene cu natura vie însușind Legile ei de raționament. Aceste Legi, sunt necesare pentru o altă metodologie a educației, una armonizată, mult dorită pentru o viață fericită și lungă.

1.Contradictoriu și complementar

Dacă educația e voința omului de a-și vedea odraslele sale puternice în luptă cu natura, iar educația e fondată pe diferențiere (respingere), apoi, pentru ca rezultatul educației să aducă echilibrul social perfect, va trebui să se accepte o metodologie a perechilor, una a asemănărilor (a atracției). Așa, funcția naturii de a ne asemăna, va fi preluată de profesori deoarece lumea omului nu este naturală, ci, artificială. Un profesor adevărat, știe acest lucru. Și atunci, pe lângă educația actuală contradictorie, profesorii vor trebui să promoveze o metodologie nouă: educația complementară. Anume, în educația complementară, teoretică, se vor găsi acele chei ale cunoașterii, care vor lega intelectul uman cu natura omului, adică cu instinctul și intuiția. Practica însă, e în voința „educatului”, posesor de cunoștințe structurate, educat integral: contradictoriu-0-complementar. Iar profesorii, vor opera de fiecare dată cu cheile cunoașterii, când de asta va fi nevoie.

Dar, ce e aceea educație complementară?

Dacă am numi educația obișnuită, educație ordinară, apoi cealaltă educație, paralelă, va fi numită extraordinară. Asta e important de subliniat, pentru că educația complementară nu e suplimentară, un adaos, ci, partea opusă a echilibrului întregit al Educației: contradictorie-0-complementară. În dependență de cum se vor programa ambele părți ale echilibrului dat, al educației integrate, așa va fi și rezultatul vieții sociale.

Formularea echilibrului, contradictoriu-0-complementar, are o importanță deosebită. Acest echilibru e co-legat cu natura. Lucrurile asemănătoare se atrag între ele, una pe alta. Aceasta este caracteristica universală a gravitației. În educație, nu e vorba de materia fizică, ci de gravitația (asemănarea) intelectelor care acceptă echilibrul formulat, triada: frică-0-dragoste, contradicție-0-complementaritate. Iar, lucrurile făcute doar pe părți, din frică sau dragoste, sunt lucruri diferite.

Această formă de echilibru exprimat prin triadă, ar putea fi numită Atom indivizibil al intelectului sau Celulă a cunoașterii, sau Monadă, reflecție a structurii atomului material: electron-neutron-proton; 1-0-1.

Prin această abordare, n-ar trebui să ne apară o părere de rău pentru faptul, că noțiunea de atom al intelectului în Știința ordinară lipsește. Știința ordinară se ocupă cu descoperiri profitabile și nu cu evidențieri, asemănări… Iar noțiunea de „atom al intelectului” e o evidențiere non ordinară. Pentru un om deja matur, această noțiune e ca o pedeapsă. Ea arată la lipsa structurii adecvate a cunoștințelor însușite, deja „depozitate”. De exemplu, textul autorului dat nu poate fi citit „pe diagonală”, procedeu de ghicire de la început a concluziilor. Din acest motiv, mulți cititori se blochează. Iluzia în care ei trăiesc pare a fi realitate, iar această realitate axiomatică expusă aici, …iluzie.

Așa a fost istoria de dezvoltare a mentalității omului. Ea creează diferite echilibre teoretice și practice, industriale și sociale atâta timp, până când conștiința umană intră în criză la nivel global. Apoi, se produce un Salt al conștiinței. În rezultat, cunoștințele însușite, deja „depozitate”, se restructurează. Unul din aceste salturi deja s-a manifestat după apariția Legii atracției universale a lui Isac Newton. Altul – după prezentarea Pământului ca sferă, glob, planetă.

Astfel, ne apropiem de susținerea faptului, că conceptul omului actual despre echilibrul social, echilibrul omului cu natura, ca și echilibrul limbajului folosit de om, nu este adecvat naturii. Conștiința omului contemporan e în criză.

Va trebui să ne deprindem cu gândul că limbajul folosit de omul post modern va fi altul. El va ține cont de triadă, structura cuvintelor contradictorii și complementare. Centrul acelor echilibre create de oameni, nu vor mai fi luate arbitrar, din al cărui motiv ele sunt temporare, imprevizibile, cu sfârșit devastator: sclavagism, capitalism, comunism, imperialism, democratism… Următorul? Oamenii vor gândi altfel. Altfel! Cine dorește, o poate începe îndată, acum.

2.Particularul și Integritatea

Pentru a gândi altfel, nu însemnă să fii prea deștept. Sau, prea docil. Ia, să văd, ce ne spune un om care nu are regalii științifice ca cei excelenți, iminenții marilor piscuri de Știință Academică. Puțini cititori cred, că abordarea prezentată aici, declarată ca Paradigmă, un concept nou despre lume, e foarte serioasă. Chiar, dacă pentru a înțelege acest concept al echilibrului, nu se va cere mare știință sau credință. Echilibrul e o axiomă, oscilație: stânga-0-dreapta. Or, pot fi și alte păreri?

Dacă se dorește o stare de armonie proprie fizică, folosim hamacul. Iată, hamacul social e cu găuri. Multă lume vrea armonie proprie, dar, cade…în acele găuri. Istoria omului e aceiași,…a războaielor. Lipsa războaielor, a ascuns viața Lumii omului din evul mediu pe mai multe secole. Probabil, acei oameni au trăit fericiți, iar istoricii, numesc acele secole „întunecate”. Acesta e rezultatul educației contradictorii. Echilibrele create prin ea sunt instabile, lipsite de relația universală de legătură dintre ele. În special, a centrelor lor. Oricum, partea opusă contradicției (respingerii), a procesului finit al unei confruntări binare, poate fi numai complementaritatea (atracția).

În univers, fenomenul atracției se va găsi în integritatea tuturor aștrilor și planetelor. Atracția, e o mărime constanță și eternă. În societatea umană atracția dintre oameni e particulară. Doi câte doi. Dacă împerecherea deja a avut loc, pare că lumea omului e izolația, separatismul. Fiecare la husa sa. Doi câte doi, unul câte unul. Uneori, omenii mor singuri în casele lor și sunt găsiți doar peste mai mult timp (ani).

Atracția fizică dintre oameni, ar trebui să fie dublată de cea socială. Dar, nu e așa. Atracția socială se efectuează numai la nivel de tradiție locală, națională și religioasă. Non global. La dezvoltarea acestui fenomen, intelectul participă slab. Atracția dintre oameni nu este o constantă și deloc eternă. Nu se transmite din generație în generație. Cum poți iubi un creol sau un chinez, pe care nici nu-i știi? Asta, e greu de înțeles. E mai ușor de iubit un câine maidanez.

Complementaritatea este o noțiune folosită în Mecanica cuantică, din exemplul trecerii electronilor împușcați prin un grilaj cu două fisuri. Rezultatul a arătat că electronii se comportă ca o undă, lumină. Și atunci a apărut întrebarea: Ce este electronul? Materie sau energie?

Elaborarea Principiului complementarității e explicat natura ca sistem binar echilibrat: particulă-0-undă. Astfel, s-a descoperit impactul ascuns al limbii (folosite ca instrument dotat cu cuvinte unitare, de luptă), cu structura binară a universului. E de constatat că, limbajul uman nu este adecvat naturii. Rezultatul activității lui nu este pacea, armonia, previziunea. Oare, nu e evident!?

Așa, precum integritatea universului o explicăm prin gravitație, așa și viața socială a omului va trebui explicată prin complementaritate, capacitatea umană de a genera o relație universală de atracție constantă dintre oameni fondată pe intelect. Dat fiind faptul că omul are o viață intelectuală doar alăturată naturii, complementaritatea nu face parte din viața socială, așa, precum ar fi respirația, pulsul, instinctul. Ea, lipsește în conștiința omului ca noțiune generalizată, a tuturora. De aceea, pare că viața socială e orfană. Ea, este lipsită de perechea sa, complementaritatea. Social-da, complementar – nu. Echilibrele, social-0-complementar, artificial-0-natural, nu sunt cercetate.

Intelectul uman va trebui resuscitat și adus la același numitor comun cu natura. Iar, natura există:

1. Spațiul tridimensional, XYZ, stânga-0-dreapta; înainte-0-înapoi; jos-0-sus;
2. Materia, la baza căreia stă atomul indivizibil: electron-neutron-proton (1-0-1). De care dovadă mai este nevoie pentru a arăta că Educația actuală este lipsită de echilibrul ei natural deoarece nu se folosește de conceptul Principiului binar al complementarității? (electron-0-undă)

Educația integrată pare a fi o stradă cu două direcții: contradictorie-0-complementară. (După oricare război vine pacea. Și invers, după nașterea unui alt proces). Se creează un ciclul închis, direcționat: irațional > rațional; contradictoriu > complementar; general > particular; integritate > particularitate.

Educația contradictorie e un proces practic, lung cât viața. De la educația familiară, acest proces trece prin educația scolastică la auto educație. Bună sau rea, această educație e fondată pe intuiție, practică și păreri individuale. Limitele ei sunt ne cunoscute. Educația complementară, însă, e un proces de verificare zilnică a integrității personale, familiare și sociale. Ea, ancorează mușcările impulsive, abuzive, spre bine sau spre rău aducând armonia, previziunea și siguranța. Astfel, alături de sentimentul fricii, apare responsabilitatea ca noțiune a prezenței continue, a iubirii recunoscute în integritatea cunoașterii binelui și răului, cu mult înainte de până la formularea lor ca părți contradictorii, maturizate fizic, materializate și conturate ca unități, 1-1. Iar binele și răul în relațiile lor universale frecvent se schimbă cu locurile, în rotație, în jurul centrului lor comun, 0.

Particularitatea și integritatea, concretul și generalul, omul și societatea, devin noțiuni binare ale structurii eterne, exprimate prin formula, 1-0-1. Acum între părțile contradictorii iraționale, mânate de forțele centrifuge fondate pe intuiție și păreri personale, pot lucra rațional și forțele de atracție, complementare, axiomele (dacă, se cunosc).

De ce complementaritatea e rațională? Da, pentru că ea nu aduce la faliment structura naturală a echilibrului, 1-0-1. Însușirea acestei abordări ar putea fi o frână programată de școală în capul omului violent sau desperat, depresat sau stresat (40% de români trăiesc în depresie și stres). Calitatea Educației ar fi echilibrul social din care participanții nu pleacă, ies din societate pe căi silnice, ci rămân vii. Vii! Cine n-o dorește?

Alegoric spus, la frontiera cunoașterii nu se poate de lucrat doar cu o mână (Știință ordinară a conținutului în forme născocite, practice), chiar dacă ea e înarmată cu sabie. E necesară și a doua mână (Știința extraordinară în forme naturale, teoretice). Asta ar fi condiția creării echilibrelor psihice, fizice și sociale adecvate naturii. Dar, repet, nu ca conținut, exemplu practic, model elaborat de om, etc., ci ca formă naturală, ca triadă universală, 1-0-1, teorie evidențiată și retrăită separat, individual, de orișicare ființă umană deșteptată.

Acesta, ar fi punctul de reper de unde se începe identitatea omului, personalitatea lui.

3.Reperele echilibrelor

Cred, că interesul cititorului deja e ancorat asupra cheilor cunoștinței și nu asupra persoanei care le explică. Preocuparea primă, sunt cheile, însușirea lor grabnică. Alegoric spus, autorul își ia funcția unei oglinzi care reflectă axiomele naturii, iar ele, axiomele odată însușite, îl plasează pe autor în lături, la fel, cum face pacientul, omul orb lecuit de pe care medicul a scos pansamentul de pe ochi. Vede! De acum înainte ei sunt egali. Prieteni pe viață. Medicul e mulțumit și nu are nevoie de reclamă socială (nu poate lecui toată lumea), ci, de intimitate sufletească, personală, transmisă, dăruită de la om la om. De complementaritate! Ea, e pasivă și mereu prezentă. Nu trebuie ocolită, ascunsă sau interzisă.

Cei mai talentați din „orbii lecuiți” vor deveni și ei medici de același profil. Poate mai succesivi… E un bine al tuturora. Iar „boala orbului” nu e de la natură. Ea sa creat istoric, la fel ca și părerea omului antic, precum că pământul e un talger instalat pe trei balene.

Educația complementară introdusă în școli ar putea menține sănătatea mentală a copilului la nivelul naturii pe tot parcursul vieții lui, maturizare și îmbătrânire. E suficient de predat corect unele noțiuni despre cifre, cuvinte, principii și constante.

De exemplu:

1. Cifrele naturale sunt puncte de reper, dintre etape, într-o relație integră a proceselor care au loc în natură: naștere-viață-moarte. Ele reflectă trei vibrații de pe axele XYZ : stănga-0-dreapta, 1-2-3; înainte-0-înapoi, 4-5-6; jos-0-sus, 7-8-9. Cauza oricărui proces natural, ca și consecința oricărui proces natural, e 0, centrul axelor XYZ. Relația integră a cifrelor va fi: 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0. Astfel cifrele nu sunt o invenție, ci o reflecție adecvată a naturii: naștere-1-2-3-4-5-6-7-8-9-moarte.

2. De aici, și elementele chimice sunt o reflecție a spațiului tridimensional. Oricare grupă din Tabelul de elemente, are a sa cifră, 1,2,3,4,5,6,7, iar grupa a opta, e grupa triadelor. A noua grupă, e actuala grupă, 0. Am spus o prostie? Dar, oare Tabelul elementele chimice nu trebuie să corespundă spațiului tridimensional? Prezentarea elementelor chimice în linie și plan nu trebuie să corespundă șirului liniar de cifre, de la 1 la 9, pe care le-am evidențiat din spațiu? Dacă nu, atunci, noi ne formăm o părere neadecvată despre materia vizibilă. Conceptul e deformat. Asimetria pe care o observăm, ar putea fi explicată prin materia întunecată. Cu părere de rău, acest dar, 0, (materie: vizibilă -0- întunecată) acum, încă nu ne este dat nouă, oamenilor actuali. Aceiași lucru putem spune și despre perioadele în care sunt aranjate elementele: 7 + 2 =9 (vezi, Tabelul elementelor chimice).

Toate lucrurile din natură descoperite de om, trebuie aranjate adecvat, conform cifrelor. La nivel de intuiție savanții o fac. Dar, e posibil de aplicat și rațiunea. Elementul Ytriu, termină o treime din șirul total de elemente (Această literă are un centru 0, de la care planul se desparte în trei părți). O treime din constanta Pi=3,14×100 este egală cu aproximativ 105 unități. Energia unui cuant de lumină (constanta lui Dirac: 105,4) de asemenea se exprimă prin aproximativ, 105 unități. Unghiul dintre axele atomilor de Hidrogen din molecula de apă, la temperatura de cameră, este egal cu 105 unități.

Așa, spațiul, materia și energia – toate ele se supun aceleiași constante, numărului 105. Iar, faptul că apa are formula H-O-H, exprimată anume prin ACESTE LITERE, încântă prin forma literei O, reflecție a integrității și începutului ei, 0. Aceste lucruri pot fi folositoare pentru a ști că rațiunea lor se află și în alte domenii, la fel.

Celula cunoașterii sau Atomul intelectului, sau Monada, sau Măsura de aur, sunt primele expresii ale echilibrului, 1-0-1. Viitorul va arăta care din ele vor prinde rădăcini în inima oamenilor. Asta, e prima cheie a cunoștinței.

Cea de a doua cheie, e Principiul cauzalității exprimat în cifre. Toiagul de fier. Cauzalitatea tuturor proceselor din lumea omului, cauza și consecința lor, e spațiul tridimensional. Structura acestui spațiu determină formele de existență a oricărui proces. Mișcările celor trei vibrații de pe axele XYZ, cele trei echilibre, stănga-0-dreapta, înainte-0-înapoi, jos-0-sus, pot fi notate corespunzător prin cifre: 1-2-3; 4-5-6; 7-8-9. Forma integră pentru a exprima calitatea procesului, condiție de a observa împlinirea părții cantitative, va trebui exprimată prin toate cifrele: 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0. Formula obținută e forma generală de reper, lege de raționament, șablon, prin care putem analiza dacă un proces natural sau artificial, faptic, sa împlinit în întregime sau nu. E real sau iluzoriu, fals?

Reperele echilibrelor… Ele sunt o multitudine și uimitor de frumos integrate, logice și pline de perfecțiune. Fiecare om poate fi perfect. Începutul perfecțiunii e în aplicarea corectă a cifrelor, cuvintelor, principiilor logice și axiomelor. Toate ele sunt descrise pe diferite teme, timp de 3 ani, într-o cantitate de sute de articole. Numai că, ele irită. Fiecare text cere vedere sinceră, deschisă. Dar, omul modern trăiește în izolație unul față de altul. Unul e materialist, altul idealist, iar între aceste concepte, încă 7 miliarde de gradații. Oricum, Paradigma nouă nu cere nimănui ca el să-și creeze echilibrul vieții sale proprii în ipostaza propusă aici. Libertatea nu poate fi constrânsă. Dar, fenomenul deschiderii viziunii despre spațialitatea gândirii, contradictorie-0-complementară, e păcat de ascuns. Deșteptarea e programată de natură. Atâta dar, că ea se produce individual, în solitudine, ca și nașterea sau moartea.

Complementaritatea, nu este nici bună, nici rea. Ea este mereu prezentă, ca și gravitația. Complementaritatea, e o caracteristică a lumii omului alăturată de lumea naturii, Lege universală. Puternici și slabi, bogați și săraci, deștepți și proști – toate aceste noțiuni sunt de la mintea omului, ele în natură nu există. Atâta timp, cât oamenii caută să se diferențieze prin ele, ei vor avea o lume deformată, ne adecvată gândirii spațiale și deci, nici siguranță socială.

Ce e de făcut? Probabil, e suficient de a da copiilor cheile cunoștinței. Maturizați, ei vor avea deja implantate în minte noțiunile adecvate (ca și noțiunea despre planeta Pământ), axiome concrescute în mintea lor cu alte noțiuni ordinare ale echilibrelor naturii și perfecțiunii ei, condiție de desăvârșire intelectuală. Iar, desăvârșirea cea spirituală, urmează. Perechea lor se reflectă în triada: intelectual-0-spiritual.

Deci, e nevoie de rupt acel blocaj care nu-i permite omului modern de a ieși de după Matricea de cunoștințe prin care el a fost programat (MATRIX). Asta e o problemă internă a fiecărui om. Cu cât el e mai informat și mai bogat, cu atât mai greu poate construi echilibre adecvate naturii, cu atât mai greu își găsește fericirea.

Ei bine! Asta e generația veche. Ea, ca și oamenii din evul mediu, alegoric vorbind, din deprindere nu vrea să recunoască că pământul e un glob, adică nu poate accepta alături de metodologia gândirii liniare sau planare a acelei gândiri universale, spațiale, axiomatice. Ministerele Educației, a ambelor state românești, tac. Dar, odraslele lor, ce vină poartă?

Materialele Paradigmei noi, destinate Educației complementare, sunt plasate integral pe pagina mea de Facebook, iar tematic, pe paginile: Centru românesc de Știință și Cultură; Patriarhia credinței în rațiune; Conștiința planetară e în criză. În fiecare articol pun speranța că noțiunea complementarității, atracție universale dintre intelecte, va fi acceptată. Mizez pe rațiune.

Respect, prietenilor mei de pe Facebook!

de Victor Deleu 


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?