Aș vrea să intru-‘n mintea ta,
De ce nu Mă primești?
Tu ușa minții n-o deschizi,
Căci zi și noapte cugeți doar
Deșertăciuni lumești..

Din minte-apoi aș coborî
În inima-ți bolnavă,
Dar nici acolo nu e loc,
Căci trupuri goale și arginți
Poftești fără zăbavă…

Am căutat, dar n-am găsit
Un colțișor mai sfânt
În inima-ți cea ostenită,
Căci fără milă te-ai legat
Cu totul de pământ!

O, omule, Eu te-am zidit
Ca să devii ceresc…
Deși ți-e trupul din pământ,
Prin suflet Eu te-am înrudit
Cu neamul îngeresc!

Iar tu ce faci? Te-afunzi mereu
Cu totul în noroi.
Te curățisem prin Botez,
Dar tu cu turma, iar în glod!
Cum să mai vin la voi?…

Ți-am dat botezul pocăinței,
Te-am învățat să plângi,
Te-am îndemnat la milostenii
Ca dând săracilor măcar,
Comori în Cer să-ți strângi.

Din tot ce-am zis, nimic nu vrei
Să iei în serios,
Dar ține minte ce îți spun:
Nu-i infinită nici răbdarea,
Nici mila lui Hristos!

Ți le ofer cu dărnicie,
Primește-le acum
Când firul vieții e întreg,
Căci se va rupe într-o zi,
Sfârșindu-se-al tău drum!

Un râu de Har e-‘n jurul tău,
Aruncă-te în el!
Vărsat-am Duhul Meu în preoți
Ca să te ierte de păcate,
Deci caută-i cu zel!

Nu te-‘ngrozi de fapta ta,
Oricât ar fi de rea.
Păcatul tău e doar un strop
Ce cade în iubirea Mea,
Pierzându-se în ea!

Da, tu greșești iar Eu te-aștept
Mereu ca să te iert..
Deci crede-Mă că nu căderea,
Ci teama de-a veni la Mine,
Pe-aceea Eu ți-o cert!

De vei veni smerit la preot
Să plângi sub patrafir,
Să-ți spui păcatul și necazul,
Îmi vei primi ca un prieten
Sărutul din Potir!

Cu buzele Mă vei atinge
Și Mă vei înghiți,
Apoi voi locui în tine,
Încet, te voi preface-‘n Mine
Și te voi mântui!
amin

de Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?