A trecut și anul ăsta săptămâna “unității creștinilor”. Am participat la incredibilul număr de ZERO întâlniri ecumenice. Nu mă păcălesc ei pe mine… “Da, da, ajung acum… Așteptați-mă până la… anul viitor”! Așa le fac în fiecare an.

Îi iubesc pe toți. Creștini, musulmani, evrei, budiști, etc., etc… Iubesc mâța care mă miaună când intru pe scara blocului, iubesc câinii care se joacă prin parcuri. Tot iubesc eu! Dar de la iubire până la unitate, e distanță mare, tataie.

Le-arată Dumnezeu: “Mă, ăștia-s ai Mei! Nu vedeți că le aprind lumânările în noaptea Învierii? Nu vedeți că le sfințesc agheasma? Nu vedeți că întorc Iordanul înapoi de dragul lor la Bobotează? Nu vedeți că aduc norul în vârful Taborului la Schimbarea la Față? Ăștia-s ORTODOCȘI, mă, ăștia cred drept și vă arăt prin semne tuturor, da’ voi sunteți tare de cap și nu pricepeți”! Cam așa se întâmplă…

De aia mă fofilez eu. Nu pot să declar “unitatea”! Dragostea, da, dar unitatea nu. Când or schimba pe unde-au umblat la credința Sinoadelor Ecumenice, când or întoarce credința la starea ei de la început, atunci și Dumnezeu o să le sfințească agheasma și n-o să se mai strice nici a lor! Atunci o să le vorbească Dumnezeu prin semne și minuni: “Da, v-a revenit mintea la cap! Acum ați văzut lumina cea adevărată, ați primit Duhul Cel Ceresc”!
Dar până atunci, mă mulțumesc cu rotunjimea acestui ZERO perpetuu…

Doamne ajută tuturor!

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?