„- Mărite Împărat, sunt emisarul unui popor mic dar viteaz şi drept din Carpaţi, stăpân până mai anii trecuţi peste Noua Dacie, al cărei rege fusese, într-un trecut glorios, Decebal Magnum Rex. Însă în prezent a încăput pe mâinile unei bande mafiote. Ţi-e frică să-ţi dai cu părerea asupra politicii statului şi guvernului, asupra legislaţiei şi administraţiei, a avea atitudini şi a pronunţa judecăţi.

A înlăturat regalitatea asasinând pe ultimul ocupant al tronului, dar slab, pervers, mincinos, duplicitar, ocult în domnia-i vădit aservită intereselor străine şi imperiilor vecine, s-a pus cu orice preţ dimpreună cu şleahta lui de bandiţi şi criminali, spioni şi trădători, pe jefuit şi personală procopseală. Însă i-a urmat „la tron” chipurile, un Preşedinte de tendinţe liberale. Ei aş, s-a vădit a fi şi el o slugă a altor puteri, duşmănoase bietei mele naţiuni, şi pe deasupra un ucigaş, complotând, neruşinatul diavolului, împotriva unui prim-ministru de cele mai bune intenţii, Victoryan Pontalianul, din Eugareea Noii Dacii de origine, tânăr şi promiţător în programu-i au(c)toritar, dar oarecum „prea democratic” în stil şi exprimare.

Speriat de regimul impus de nişte servicii secrete scăpate de sub orice control, şi-a dat demisia, nu însă de-a numi, forţat de ele, peste Procuratura Anticorupţionistă, o unealtă debilă şi incapabilă a unor grupări coordonate strict din exteriorul republicii abia instaurate, alcătuind dosare compromiţătoare liderilor politici patrioţi şi oneşti la comandă… politică.

Slavă lui Zalmoxis, de ceva timp, alegerile au fost câştigate de o partidă de centru-stânga, dar tare mi-e teamă că nu se vrea a fi lăsată să-şi facă treaba. Forţat de votul majoritar în favoarea acestei partide, mult mai curată moral-etic, actualul Preşedinte – în esenţă un «neica-nimeni» sclifosit, arogant, ranchiunos, răzbunător şi lipsit de orice sentiment uman şi găunos pe dinăuntru, şi de o nemotivată vehemenţă fără precedent, un prefăcut insignifiant, deficient ca intelect şi în comunicare, a acceptat – aparent cred eu – înfrângerea, acordând învestitura publică a Noului Guvern – validat de Noul Parlament bicameral – fără de voia sa şi cu un dispreţ vădit abia mascat sub aerul unei impasibilităţi răuvoitoare.

De aceea, te-aş implora, Mărite Împărat, să veghezi asupra ţării mele, ca să poată şi ea, în fine, a se înscrie pe un drum istoric ascendent, pe calea adevărului şi a Binelui general.”

Aşa i-a grăit – noul Preşedinte al Camerei Inferioare, dar şef absolut al partidei triumfătoare în alegerile locale şi parlamentare, Dragnos Liviotul din Sudul Danubiei, lui Adrien Danp, conducătorul nemuritor al Ostrakoniei. După care a adăugat, cu un ton oarecum mai accentuat:

„- Mărite Împărat, am acasă, în Patrie, un premier de toată isprava, doritor să reaşeze lucrurile pe făgaşul lor normal. Îl cunoşti, ţi-a fost ucenic în copilăria-i aventuroasă, se numeşte Hrindiano Sorianus. Are curaj, pregătire, entuziasm, dar, zău, ar putea fi oricând doborât de… aceleaşi grupări reacţionare şi mânjite, putrede până în străfundul fiinţei lor. Şi care fac pe ascuns dosare de poliţie politică represivă (procuratura, serviciile secrete, judecătorii ş.a.)”.

(Din „Jurnalul Mărturisitor” al lui Adrien Danp,

descoperit şi publicat de Marc Orwelianul)

PS.Orice asemănare cu fapte şi personaje reale este pur… intenţionată.

– fragment din „Ostrakon” (III) –


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns