Icoana Ta, Iisuse, poate
Să ne aducă mângâiere
Cu-a ei privire blândă, blândă,
Să ne aline în durere
Și în tristețea ce ne-o scoate
În cale, viața fremătândă..

Dar nu e numai mângâiere,
Ci focul din a ei privire
Ne umple inima de doruri
Născute din a Ta iubire,
Duhovnicească tămâiere
A inimii pornite-‘n zboruri…

Eu m-am trezit Iisuse Sfinte
Privind icoana Ta în față,
Că plânge inima în mine
Nu pentru întristări din viață,
Ci cu un plâns fără cuvinte,
Ea îmi plângea de dor de Tine…

Și-atunci am înțeles Iisuse
Că-i mare taină în icoană,
Iar taina ei i-atât de mare
Că unii i-au pornit prigoană:
În luptele ce i-au fost duse,
Tot Tu Te-ai arătat mai tare!

De-aceea mie mult îmi place
Să-Ți întâlnesc privirea dulce…
O, de ar face toți creștinii
La fel, ‘nainte să se culce,
I-ai umple cu un fel pace
Înmiresmată ca și crinii…
amin

Preot Sorin Croitoru


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?