CĂUTAȚI ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU!

  Dragii mei prieteni, azi ne aflăm în Duminica a treia după Rusalii. Au trecut câteva ore bune de când s-a citit Evanghelia despre grijile vieții, un fragment din Predica de pe Munte. Am vorbit la “ai mei”, la predică, despre grijile și despre fricile inutile în care ne pierdem noi oamenii de azi. Dar, dacă mă gândesc mai bine, din moment ce Domnul vrea să ne scape de grijile acestea, înseamnă că și pe vremea Sa oamenii erau exact ca noi. “Toate-s vechi și nouă toate”, zicea Eminescu în poezia Glossă…

Cuvintele Domnului nostru sunt foarte directe și pe cât de simple, pe atât de pătrunzătoare. El nu vorbește “soft”; El vorbește pescarilor, păstorilor, tâmplarilor, agricultorilor, vierilor… Domnul vorbește oamenilor simpli, nu-i loc de filozofii poetice în discursurile Sale. Și totuși… El vorbește atât de frumos… L-a fermecat pe Arsenie cel Mare, primul ministru al împăratului bizantin Teodosie al doilea: a lăsat palatul și s-a dus în pustie de dragul lui Hristos! L-a fermecat pe Antonie cel Mare: și-a împărțit averile și s-a dus în pustie! L-a fermecat pe Gheorghe: a mărturisit credința înaintea împăratului roman și a murit pentru Hristos! A fermecat-o pe Ecaterina, fiică de împărat: a lepădat podoabele și s-a băgat de bună voie la chinuri din dragoste pentru Domnul!

O fi vreun motiv dacă dregătorii, generalii și prințesele aleg ori să moară, ori să trăiască pentru Hristos, nu credeți?…

Spuneam că discursul Domnului este simplu: “Nu vă îngrijiți de mâncare, de băutură, de îmbrăcăminte. Studiați natura, vedeți că animalele, păsările, peștii, crinii, le primesc pe toate fără efort de la Tatăl ceresc! Crinii sunt îmbrăcați în haine mai luxoase decât cele pe care le purta cel mai bogat om al istoriei, regele Solomon.. Dacă regnul animal și cel vegetal se împărtășesc de mila și de generozitatea lui Dumnezeu, fiind doar creaturi neînsemnate, oare nu veți avea parte și voi de aceleași daruri, fiind FIII LUI DUMNEZEU? “Că așa a iubit Dumnezeu lumea (adică pe OAMENI), încât pe Singurul Său Fiu L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu moară, ci să aibă viață veșnică”!

Ați înțeles logica? Ne vorbește Hristos, Fiul lui Dumnezeu: “M-a trimis Tatăl Meu ca să mor pe Cruce pentru voi. Vedeți cât de mult vă iubește?.. Atunci pentru ce vă îngrijorați toată ziua pentru viața materială de zi cu zi”? Ce bine tâlcuiește ideea aceasta și Marele Pavel: “Cel Care Și-a trimis Fiul la moarte pentru voi, oare nu vi le va da pe toate, împreună cu El”?

Este simplu. Noi creștinii complicăm lucrurile… Cum? Necrezând în Dumnezeu! De câte ori am vorbit cu naturalețe oamenilor despre Rai, despre moarte ca despre o mutare în “lumea cealaltă”, și de câte ori am auzit din gura unora, rușinați și stânjeniți: “Da, dar… trebuie să ai credință”! Păi da, trebuie să ai credință. Deci noi în loc să ne ocupăm mintea cu frici și cu griji inutile, trebuie să ne-o ocupăm cu altceva: căutarea credinței. Exact ceea ce îndeamnă Domnul nostru la sfârșitul părții de discurs care se referă la grijile vieții: “CĂUTAȚI MAI ÎNTÂI ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU ȘI DREPTATEA LUI”!

Depinde de noi ce cale vrem să alegem. Există o cale frumoasă, liniștită, fără dureri de cap și strângeri de inimă, calea Mariei, calea credinței trăite, și există o cale grea, urâtă, a depresiilor, a fricilor, a stresului, a groazei: calea Martei, calea necredinței. Noi singuri ne alegem direcția în viață. Nimeni nu poate alege în locul nostru. Noi preoții putem doar să sfătuim, dar nu putem alege în locul vostru. Fii ai lumii, sau fii ai lui Dumnezeu? Dacă nu vreți să alegeți, vă va obliga viața la această alegere, să știți… Și veți trage consecințele pe urma alegerii voastre.

Dumnezeu să vă lumineze ca să alegeți calea Mariei, amin.

Preotul Sorin Croitoru din Mantova (Italia)


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?