Mă plec în praful de pe drum,
pentru iubirea ce este curată,
nu mai cutez azi a spera,
că se va mai ivi vreo dată!

În umbra humei şi a vântului,
plec pleoapa flămândă şi azi,
îmi e dăruită-n tăcere de prunc,
abia reîntors din Sfântul Altar!

Tânjesc la praful uliței mele
şi la zbor de suflet spre Cer,
omul e doar o urmă în umilință,
nu are iubire, n-am cum să-i cer!

Eugenia Bucur21.07.2017


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns