Cum au căzut Ion Moța și Vasile Marin pe frontul din Spania? Astăzi se împlinesc 82 de ani de la jetfa lor!

Monumentul eroilor anticomuniști din AIUD

  Dumnezeu să-i odihnească pe martirii români care au murit pentru Hristos, Ion Moța și Vasile Marin. Astăzi, 13 ianuarie, se împlinesc 82 de ani de la jertfa lor asumată. Slujba înmormântării lor a fost oficiată de doi mitropoliți și un episcop: Î. P. S. Mitropolit Nicolae Bălan al Ardealului, Î. P. S. Mitropolit Gurie al Basarabiei și PS Vartolomeu Episcopul Râmnicului, alături de câteva sute de preoți. Un milion de români i-au condus pe ultimul drum.

Cei doi tineri avocați împreună cu încă șase camarazi, General Gheorghe Cantacuzino, Ing. Gheorghe Clime, Av. Niculae Totu, Pr. Ion Dumitrescu-Borsa, Bănica Dobre și Av. Alexandru Cantacuzino, au plecat ca voluntari să lupte în Războiul Civil din Spania (1936-1939). S-au confruntat forțele comuniste dirijate de Moscova cu cele naționalist-creștine conduse de Generalul Francisco Franco, armata conducătorului spaniol reușind în cele din urmă să împiedice transformarea întregii Peninsule Iberice într-un bastion kominternist ce ar fi cuprins alături de Rusia, întreaga Europă ca într-un clește roșu. În timpul războiului, comuniștii au ucis peste 7000 de preoți, călugări și măicuțe. În multe cazuri trupurile lor au fost decapitate. Sute de preoti au fost răstigniți în batjocură, călugărițele violate si apoi omorâte, altarele si icoanele bisericilor au fost profanate împreună cu sfintele moaște. Ion Moța spunea în testamentul său scris înainte de pleca pe front: “Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Christos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători?!”. “Nu e o mare binefacere sufletească, pentru viaţa viitoare, să fi căzut în apărarea lui Christos? […] Eu aşa am înţeles datoria vieţii mele. Am iubit pe Christos şi am mers fericit la moarte pentru El!”.

Vasile Marin, asumându-și jertfa supremă afirma cu seninătate cu puțin timp înainte de a pleca în Spania la luptă: ,,Vreau să fiu al șaptelea sicriu”, în deplin acord cu crezul său de generație în slujba lui Hristos si al Neamului Românesc: ”Țara românească are nevoie în vremurile acestea de oameni tragici și sintetici. De aceea să ia aminte rahiticii intelectuali strânşi în țarcurile democrației comunizante: nu cu zeama roză a conferințelor peltice ori cu pana muiată în cerneala de boz a indiferenței se pregătesc marile transformări. Ci acestea, se realizează alături şi pe deasupra lor prin actiunea dârză, conştientă, organizată şi disciplinată a acelora care sunt apologeții unei singure ideologii: Fapta.

CNSAS, MĂRTURISITORII.RO
CNSAS, MĂRTURISITORII.RO

“Îngemănaţi cu eternitatea, morţii noştri, din lumea lor de dincolo, ne ocrotesc şi ne îndreaptă paşii. Mormintele lor sânt pretutindeni; ele alcătuiesc punctele cardinale pentru geografia spiritualităţii româneşti. Morţilor noştri le închinăm câteva clipe de reculegere în fiecare zi din viaţa noastră, sub ocrotirocrotirea lor începem şedinţele în cuiburile noastre. Ei sînt izvorul de viaţă eternă pentru sufletele noastre. Purtăm cu toţii cămaşa ţesută din firele nevăzute ale jertfei lor”.

Preotul Ion Dumitrescu Borșa :“Pe pămîntul Spaniei începuse războiul între fiii aceluiaşi neam, împărţiţi în două tabere. Tabăra lui Satan, comunismul, care pusese stăpînire pe conducerea ţării, întindea arma spre uciderea celor rămaşi în credinţa lui Hristos şi în dragostea de Patrie. Generalul Franco, ajutat de cei mai demni şi cinstiţi generali, ridica steagul naţionalismului şi declara războiul Crucii […] Bolşevicii din Rusia au luat chiar ei, efectiv, comanda. Trimit armate, maşini de război, muniţii şi încep să omoare preoţii şi să dărîme bisericile. Moaştele sfinţilor sînt scoase din sicrie şi batjocorite. Passionaria, o agitatoare comunistă, fostă patroană de bordel, ucide episcopii Bisericii prin ruperea gîtlejului cu dinţii”!

Printul Alexandru Cantacuzino: “Voiam să luptăm ca soldaţi şi pentru a da un exemplu. Un exemplu de contopire sufletească cu soldaţii, cu cei mici şi necăjiţi, a căror jertfă nu este ornată cu lauri […] Pe la ora trei, ocupăm nişte tranşee înaintate […] Ionel Moţa e îngîndurat şi se apucă să scrie, în mare grabă, o scrisoare Căpitanului. Parcă se temea că nu va avea timp să o sfîrşească. Pe la ceasurile trei şi jumătate, încep ghiulele să cadă în jurul nostru şi apar, pe coama unui deal din faţă, trei tancuri înaintînd în linie spre tranşeele noastre […] Bombardamentul se domoleşte vreo jumătate de ceas, apoi reîncepe […] Acum vedem, coborînd coama dealului, vreo treisprezece tancuri mari. Primim ordin să ne culcăm la pămînt în tranşee […] Ionel Moţa ne strigă: «Dacă sîntem înconjuraţi, nu cade prizonier nimenea. Murim toţi împreună!». Sînt ultimele cuvinte pe care ni le-a spus. Pentru ultima oară îi văd vii, alături: Ionel cu fruntea ca un munte înnourat şi Marin cu faţă ca de marocan – lăsase să-i crească barba – şi privirea întoarsă spre ascunzişurile sale sufleteşti. Bubuitul devine năucitor. Vîjîitul gloanţelor şi schijelor ne ameţeşte. Exploziile obuzelor ne acopereau cu pămînt […] O detunătură doborîtoare mă forţează să închid ochii. Cînd îi deschid, o clipă după aceea, privirea îmi cade, la un metru şi jumătate de mine, asupra unui corp întins cu faţa spre pămînt. Îngenunchiu şi îi ridic capul. E Ionel Moţa […] La un metru zace Vasile Marin, cu spatele proptit de peretele tranşeei. Mă întorc şi urlu lui Clime şi părintelui Dumitrescu, peste vuietul gloanţelor şi al obuzelor: «Ionel şi Marin sînt morţi!». Peste haina cu stropi cu sînge neînchegat, ceasul lui Ionel Moţa atîrnă de lanţ, cu geamul spart. S-a oprit. E cinci fără un sfert. Prin haina străpunsă şi sfîrtecată a lui Ionel Moţa se văd culorile Drapelului Românesc.”

Mai multe fotografii, documente, texte pe marturisitorii.ro.

Dumnezeu să-i odihnească pe Ion Moța și Vasile Marin, eroi și martiri ai Neamului Românesc, luptători în Oastea lui Hristos. Din cer, alături de toți sfinții, eroii, martirii și voievozii plămădiți de Dumnezeu pe acest pământ al Grădinii Maicii Domnului ei ne veghează iar dacă suntem pregătiți, ne dau puterea de a înfrunta răul, ne dau puterea de a merge cu Dumnezeu înainte pentru România!


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns