Avem certitudini, avem idealuri, avem vise pe care le trăim în văzduhul Neamului Românesc.

  Toate acestea s-au reconfirmat la Brețcu, jud. Covasna, în C.E.R.-ul nostru național, în Cântarea Eroilor Români. 55 de copii, de tineri, din Gheorgheni, Dobârlău, Brețcu, cu preoții ortodocși în frunte, părintele Ioan din Brețcu, Costin din Brașov, Elisei din Gheorgheni, au adunat românii împreună pe Calea moșilor și strămoșilor. În lacrimile poporului am văzut Duhul cel Veșnic al Neamului. În ochii celor prezenți am văzut că România în Inima ei, trăiește. Doi îngeri din București ne-au spus că există părinți, că există români. Nu pot a vă povesti totul acum, poate nu voi avea nicicând puterea cuvântului să vă descriu cum a fost la Brețcu de în Ziua Sfintilor 40 de mucenici. Mâine spre seară voi încerca din nou, revenind cu imagini și cuvinte. Acasă am ajuns în jur de ora 10 noaptea, poposind în Brașov la o cafea mare de vorbă cu Mihai și minunata lui familie. Frați și surori, în țara aceasta binecuvântată de Dumnezeu, Există Oameni. Aveți Nădejde, oricât de greu v-ar fi. Există oameni care parcă ar fi dintr-o altă lume, din înToarcerea Timpului. Nu-i vedeți nici la televizor, nici în lumea stridentă care vă înconjoară. Îi îmbrățișez încă odată pe frații și surorile mele din Brețcu și Mărtănuș care ne-au primit cu sufletul deschis, cu vorbă și bucate alese, pe noi toți din Brașov, București, Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc. Fără românii din Brețcu, despre care voi scrie pe larg în curând, nu am fi putut face nimic.

Există Oameni. Mă înclin până la pământ în fața lor. Ca român, le sunt și le voi fi veșnic recunoscător, pentru faptul că nu se lasă, pentru faptul că sunt cu adevărat, români. 

***

  La un moment dat, părintele Costin Butnar, sufletul întregii manifestări, a început să cânte ”Cât trăim pe acest pământ”, observând în același timp că două fetițe ca doi îngerași înveșmântați în straie naționale, au început să-l acompanieze din primele rânduri. Le-a chemat langă el, să cânte împreună; spre uimirea și încântarea entuziastă a publicului, cele două româncuțe au rostit cap-coadă, cu o voce coborâtă parcă din cer, toată melodia, ridicând pur și simplu sala în picioare. Îngerașii sunt copiii lui Mihai și ai minunatei lui soții, noii noștri prieteni din București care au venit la Brețcu pentru a-i răsplăti cu bunătăți, steaguri tricolore, cărți de rugăciune precum și de istorie, scrise de domnul Vasile Lupasc, pe toți tinerii care au cântat în C.E.R.-ul de la Brețcu. În total au fost 60 de pachete cu daruri, mare parte din ele fiind asigurate prin mobilizarea acestui român din București care va păși de acum încolo alături de noi pe Calea cea grea, dar atât de frumoasă, a Neamului Românesc.

Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără implicarea și sprijinul direct al fraților și surorilor noastre din Brețcu, în frunte cu vrednicul părinte Ioan Velimirovici. Tinem să le mulțumim tuturor românilor din Brețcu pentru că ne-au primit cu brațele deschise în millocul lor, fiindu-le recunoscători pentru acest lucru, în mod deosebit familiei Tătaru (doamnei Livia si domnului Gigi), familiei Badiu (doamnei Iliana și domnului Gelu), familiei Neculae (doamnei Emilia și domnului Sorin), doamnei Miron Oana și minunatei doamne învățătoare care i-a pregătit extraordinar pe copii, Doina Moroianu. Toți acesti români inimoși ne-au răsplătit cu multă dragoste și bucate alese, Copiii Muntilor din Gheorgheni și tinerii din Dobârlău înfruptându-se împreună cu cei din Brețcu și cu noi toți, cei care-am venit din Brașov, Târgu-Secuiesc, Sfântu-Gheorghe și București cu produse tradiționale românești făcute în gospodăriile oamenilor vrednici din Brețcu. Mi-am adus aminte bineînțeles și de minunatele șezători de la Mărtănus organizate de Alexandra Pintrijel Hagiu, unde la fel, am fost primiți cu mare căldură, cu mare dragoste, bucurându-mă nespus să le revăd acum la Brețcu pe prietenele noastre bune, Lacramioara Roman și Miron Maria din Mărtănuș.

Frații în veci vor fi frați, nu este doar o vorbă în vânt. E greu, nimic de spus, unitatea între români nu se face ușor, dar pași hotărâți pe această cale trebuie să se facă, se fac deja. Îi facem împreună. În jurul Cântecului și Cuvântului, în jurul faptelor, realizăm acest lucru. 

Mergem neabătuți cu Dumnezeu înainte!