Interviu uimitor cu profesorul Nicolae Constantinescu – medicul care a operat 22 de tineri împușcați pe 21 decembrie, La Piața Universității!

În decembrie 1989, profesorul Nicolae Constantinescu a operat 22 de răniți de la Universitate. Trei zile la rând, plus alte patru în care a rămas să vadă cum le merge. Le știe tuturor numele și soarta ulterioară! A trăit, a văzut și povestește lucruri tulburătoare, unele greu de ascultat. Este un martor extrem de prețios al Revoluției de la București. De altfel, are o geantă de documente, pe care le-a prezentat demult procurorilor, dimpreună cu mărturiile sale, deocamdată fără rezultat. Dar, lucru minunat, refuză să-și piardă speranța, a transmis Ziarul Lumina.

Un articol de: Tudor Călin Zarojanu – 17 Dec, 2019

Vorbim despre o aniversare sau despre o comemorare?

În decembrie 1989, la București a fost un circ cu morți! Se trimiteau unii pe alții în diferite locuri ca să fie împușcați. Plus simulatoarele. Din păcate, s-a și murit. A fost o uriașă desconsiderare, strivire și tragere pe sfoară a poporului român. 

Dar a fost revoluție?

Nici nu se discută! Nici nu se discută că a început ca revoluție, vă vorbesc ca martor! După care, a ­doua zi a fost confiscată, după ce în Piața Palatului s-a strigat „Jos comunismul!” Revoluția de la Bucu­rești a durat 24 de ore. Până atunci, n-avea nici organizare, nici lideri, nici program. Dar când s-a strigat „Jos comunismul!”, ăsta a fost programul!

Pe 21 erați în spital.

Da, și am început să operez după 17:30. Fusesem de gardă și am rămas să operez răniții de la Universitate timp de trei zile, până duminică. La ora 12, pe 21, am văzut cum… mi se taie picioarele și acum… prin fața Bisericii Colțea a trecut un rând de oameni care strigau „Jos Ceaușescu!” Mă gândeam îngrozit ce-o să li se-ntâmple! Să strigi în România „Jos Ceaușescu!”, când abia de două săptămâni fusese preamărit la Congresul al XIV-lea! Realmente mi s-au tăiat picioarele. Înainte de contravizită, am văzut pe geam cum se strângea lumea în Piața Univer­sității și cum cordoanele de militari blocaseră toate căile de acces. La cinci și jumătate am auzit împușcă­turi, ne-am repezit iar la geamuri și am văzut un spectacol grotesc: cei din Piață se uitau în sus, după trasoare, și în timpul ăsta mai cădea câte unul jos, împuș­cat! 

Care au fost primii răniți ajunși la dumneavoastră?

Încă de la prânz mi-au venit două femei călcate în picioare în Piața Palatului, când s-a spart mitingul lui Ceaușescu. O luxație de cot și una de încheietură. Le-am tratat și le-am întrebat cum a fost. Una, se vedea că e de la țară, mi-a zis: „Știți cum e când o apucă strechea pe o vacă? Fug toate ca nebunele! Așa a fost și-acolo!” Pe la 1 și jumătate a venit un băiat care mi-a zis că l-a lovit o piatră în spate și-i curge sânge. Îl chema Marcel Roman și era profesor în Mediaș. Fusese la Timi­șoara și venise să spună bucureș­tenilor ce s-a petrecut acolo. L-am dezbrăcat și am constatat că avea ceea ce numim noi plagă în seton: orificiu de intrare și orificiu de ieșire, fără să fi intrat în cavitatea toracică, doar în peretele ei. I-am spus că a fost împușcat. Atunci a leșinat. Șeful clinicii era secretarul de partid, eram sigur că o să-l ia la întrebări, așa că după ce l-am reparat l-am întrebat pe tânăr dacă are pe cineva în Bucu­rești. 
– Da, iubita mea. 
– O suni imediat și-i spui să vină urgent și când te-ntreabă cineva spui că ai venit la logodnica ta! 
Așa a și făcut, scăpând de necazuri. 

„Eu văd în toate un semn de la Dumnezeu”. Integral aici

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook