Iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostită…
În inimă și-n minte am făcut curat?
Poate fi astfel, când iubești cu-adevărat?
…O-ntreagă viață-a mea am fost… nefericită?
Ce păcat!

Când frunza-n toamnă stă să cadă,
și-n roșu-auriu e colorat peisajul,
iar iarna, tiptil, îți intră-n casă, ca arcașul,
posomorâtă umbli, prin neagra ta ogradă…
Ce păcat!

Iubești, dar nu mai ești îndrăgostită
și-o ceața deasă în jurul tău apare,
și farmecul acestei vieți complet dispare,
de o tristețe îngrozitoare…ești total acaparată.
Ce păcat!

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

Tu gândul rău n-ai unde îl ascunde,
prin minte îți aleargă, ca tembelul,
ai o mulțime de regrete, de tot felul…
și te gândești că viața ți s-a scurs, în unde…
Ce păcat!

„Iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostită”…
Te-ai resemnat…

Rar, câteodată, mai verși lacrimi…
și crezi că ți s-a terminat… rondelul,
că nu mai ai pentru ce să-ți ascuți condeiul,
că-n inimă nu mai e loc… de patimi…

Dar când îți spui:
„Ah, ce păcat!
Iubesc, dar nu mai sunt îndrăgostită!”,
să știi: tu mult mai mult iubești acum,
când suferi,
decât atunci, la început,
când tu erai…
numai …îndrăgostită!

Nina Gonța, 2.01.2020


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Lasă un răspuns