Dansul, poezia tăcută a muzicii

Pe Euterphe-am cunoscut-o aseară,
Doamne, ce femeie, ce vis era!
Când dansa, părea că este-o fiară
Și când nu o priveam, mă fascina.

Nu am putut să dorm, o noapte,
Mă cucerise mișcarea-i de felină,
Dansul, îi era ca niște șoapte,
Pradă să-i fiu, e singura mea vină.

Priveam ce șolduri are, ce unduire,
Era ca trestia de grațioasă,
Nu-mi reveneam deloc în fire
Și o doream, cât este de frumoasă!

Femeie sau muză, mai contează?
Ea se transformă-n poezie
Și pana în mâna mea dansează,
Când azi o scriu pe coala de hârtie.

Mihail Coandă-Rîpa

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook