Povești cu tâlc din Marele Război (LXVI). Scrisorile Magistrului

Legăturile marelui istoric Nicolae Iorga cu județul Gorj au fost trainice și pline de recunoștință de ambele părți. S-au păstrat fotografii și notițe ale sale realizate cu ocazia vizitării mănăstirii Tismana. Prietenia sa cu Alexandru Ștefulescu, corespondența cu acesta, au rămas proverbiale și de netăgăduit. Marele savant a apreciat, dar a și citat capodoperele istorice ale scrupulosului exeget gorjean („Istoria Târgu Jiului”, „Gorjul istoric și pitoresc”, „Mănăstirea Tismana” etc.) așa cum reiese și din schimbul de scrisori dintre cei doi. La fel ne este arhicunoscută legătura dintre marele savant și eroul Tiberiu Popescu, cel dintâi îndrumându-l pe cel din urmă cum să ajungă profesor al Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. Același inconfundabil om de cultură este și cel care a reușit, în octombrie 1916, să descifreze o depeșă anagramată scrisă de Nicu D. Miloșescu, despre o anume „nuntă” de poveste ținută în Târgu Jiu. Din întâmplare a dat peste telegrama codificată căreia i-a priceput tâlcul, a publicat-o și a transmis-o fiicelor distinsului ziarist (povestirea noastră cu tâlc cu nr. XXVI din data de 3 februarie 2020). În fapt era vorba despre victoria de la Podul Jiului (Târgu Jiu), din glorioasa zi de 14 octombrie 1916.Cu ceva timp în urmă, în arhivele din Târgu Jiu, am descoperit o scrisoare trimisă de direcțiunea Liceului „Tudor Vladimirescu” profesorului N. Iorga, purtând data 11 noiembrie 1919, cu destinația Vălenii de Munte. Maestrul care a influențat atâtea generații de români era interesat de starea bibliotecii uneia dintre celei mai prestigioase entități școlare din județul Gorj, cât de mult fusese afectată de Marele Război. Informațiile primite au fost sumbre și desigur nu au fost pe placul său: „cărțile fiind aruncate în dezordine într-o cămăruță a liceului (…) după ocupația germană. Sală potrivită pentru bibliotecă nu are (…). Sperăm că într-un viitor nu tocmai îndepărtat, să avem şi o bibliotecă bogată şi o sală potrivită pentru ea, prin concursul Comitetului școlar al liceului şi al Domniei Voastre”. Din păcate nu s-a păstrat și răspunsul trimis de marele istoric. De curând, prin intermediul internetului, am identificat o altă însemnare a Magistrului pe o carte de vizită, datată 11 iulie 1932: „N. Iorga mulțămește pentru așa de frumoasă scrisoare de credință și energie și-ți urează zile mai bune”! Marele savant adresa aceste frumoase rânduri învățătorului Emilian I. Bâldea din Telești-Gorj, invalid din Marele Război, cel care cu demnitate a refuzat pensia de invaliditate deoarece „(…) Statul a ieșit slăbit din război, iar eu am pământ și pădure, care să-mi asigure existența”.

Gabriel Sarcină


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?