Slovă în veci călătoare

Mihaela CD – Canada

1
Ale tinereților vorbiri

Veranda amintirilor e plinā
De glasuri chiuite mārunțele
De-o voce caldā și seninā
De sfaturile bunei cărunțele

Mi-e dor de vocile de-atunci
De chipuri dragi ce-s înrāmate
De zbenguiri prin väi și lunci
Ce-s azi doar ziduri dārâmate

Îmi picurā lin prin conștiințā
Adormite și-ndrāgite glāsuiri
Cāci le port cu mine în ființā
Umbre, ale tinereților vorbiri .

2
Mare lucru-i prietenia

Prietenia-i floare rarā
Mare lucru-i s-o gāsești
Greieri cântā la chitarā
“Prietenii sā ți-i iubești”

Astāzi doar declarativā
Prietenia-i un muzeu
Strălucind cumulativā
Prietenia… de trofeu!

Și te-ncântā panoplia
Adulând al sāu parfum
Dar scoțāndu-i pālāria
Nu rāmâne decât scrum

Însā alta-i prietenia
Care nu-i pe orice drum
Scuturându-i temelia
Ea nu se preface-n fum

Veche ca și un vin bun
Mare lucru-i prietenia
Înfruntând al vieții tun
Se remarcā omenia!

3
Natura plânge-n pragul morții

Se despletește vântul și rāsunā
Prin holdele devenite arămii
Și-n ropote de ploaie și furtunā
Māturā fericirea de pe câmpii

Sāraca glie răbdătoare, tace
Că vine iarna și iar trece un an
Pânā ce-nmugurește și reface
Firave frunze pe al iubirii ram

Tristețe și jale ne cuprinde iar
Și acceptām resemnați voia sorții
Că-i scris toamna în al vieții calendar
Iara natura plânge-n pragul morții…

4
O mamā-i una pe pāmânt

O mamā pânā-n ultim ceas
Își are pruncii sāi în gând
Închinā rugi fār’ de popas
O mamā-i una pe pāmânt

Inima ei e pusā pe frigare
Copiii în lume i-au plecat
Îngrijoratā-i fārā încetare
Fața-i tristā, capul aplecat

În liniștea ce noaptea cerne
Își rupe franjuri de gândiri
Se roagā-n tânguiri eterne
Domnului cerând fericiri

O mamā-i una pe pāmânt
Și-i unicā și-n cer și-n stele
Vegheazā pe unde de cânt
Pruncii sā-i fie feriți de rele.

5
Slovā în veci cālātoare

Sunt veșnicie și credințā
Sunt nor și apā și pāmânt
Sunt glāsuire din ființā
Și murmur sunt și dor și cânt

Suntem mai multe adunate
Suntem un cor viu de zveltiri
Suntem pestrițe și-aromate
Suntem versuri din amintiri

Sunt slovā în veci cālātoare
Sunt prinsā-n graiul cel scris
Sunt pana cea nemuritoare
Sunt vorba ce mi te-a descris

De-s una ori de suntem multe
Dansām în timp printre simțiri
Și strigām lumii sā ne-asculte
Când impregnām calde trāiri …

6
Poeții toți ne pleacă!

Poeții toți ne pleacă în vecie
Se duc să scrie slove-n Paradis
Atâta fostu-le-a dat ca să fie
Pe astă lume nu mai au de scris!

Vor scrie dulci poeme eternale
Să mângâie cu versuri doar pe sfinți
Că Dumnezeu i-a-ntors din a lor cale
Să-i aibă Sus, alături de părinți.

Căci viața minunată nu-i aici
O altă lume luminată ne așteaptă
Suntem niște călători zadarnici
Până la viața veșnică și dreaptă!

Ai grijă Doamne de sufletele lor
Și-n somnul veșniciei odihnește-i
Ți-or scrie îngerești poeme de dor
Și-n Raiul nemuririi mântuiește-i!

Nu este disponibilă nicio descriere.

Mihaela CD – Canada


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?