60 de ani la moartea în închisoare a profesorului George Manu, omul care și-a pregătit doctoratul sub îndrumarea lui Marie Curie

Monumentul eroilor anticomuniști din AIUD

George Manu s-a născut la 13 februarie 1903, în București, într-o veche familie boierească, cu rădăcini genoveze, familie înrudită atât cu cantacuzinii cât şi cu brâncovenii. A fost primul născut al lui Ioan Manu (magistrat, fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie) şi al Elisabetei Cantacuzino Corneni; Ioan şi Elisabeta au avut ulterior încă trei copii: Ion, Ana şi Elena, scrie fundația „George Manu”.

Tânărul George a urmat şcoala primară în particular, începe liceul tot în particular, şi îl finalizează la Nancy în 1921. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice. În 1926 obţine certificatul de studii superioare de chimie fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Lucrează apoi la Institut du Radium (1926-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea lui Marie Curie. Frecventează simultan, la Sorbona şi Collège de France, cursurile ţinute de Eugène Bloch, Louis de Broglie şi Paul Langevin. În 1933 îşi susţine teza de doctorat, cu menţiunea „très honorable”. Declină oferta de a rămâne cercetător la Institut du Radium şi se întoarce în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). În 1936 s-a căsătorit cu Sonia Poulieff care îi va dărui doi ani mai târziu, un fiu, pe Şerban, informează R3Media.

În primăvara anului 1947, George Manu a redactat un amplu studiu intitulat „În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească”, semnat cu pseudonimul Testis Dacicus. Dactilografiată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea – impresionantă prin vastitatea şi precizia informaţiei – a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Din cauza agenţilor KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării lui Manu, transmite fundația „George Manu”.

Profesorul George Manu a fost arestat la 21 martie 1948, fiind implicat, alături de alte vârfuri ale intelectualităţii politice româneşti, în Procesul Marii Trădări Naţionale. Judecat pentru „crimă de înaltă trădare”, cu detalierea faptei: „a dat informaţii politice şi economice Legaţiei Americane”, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Ultimul cuvânt al profesorului Manu, înaintea pronunţării sentinţei, a fost: „Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost ca să distrug comunismul. Îmi pare rău că nu am reuşit”. A trecut prin temniţele: Aiud, Văcăreşti, Gherla, Cluj, Baia Sprie.

Se spune despre el că, după condamnare, ar fi fost vizitat la Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus ca, în schimbul eliberării, să accepte să lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietică, alături de un atomist rus cu care fusese coleg de studii. Dar profesorul George Manu a refuzat demn această ofertă, nevoind să lucreze pentru cei pe care îi considera, pe bună dreptate, duşmani ai neamului românesc. Profesorul George Manu nu era numai un reputat om de ştiinţă. Filosofia, teologia, dreptul, filologia şi mai cu seamă literatura erau domenii în care se mişca cu aceeaşi uşurinţă ca şi în domeniul său de specialitate care era, după cum am amintit deja, fizica nucleară. Închisorile comuniste au fost adevărate „Universităţi”, iar „Universitatea Aiud” l-a avut ca „rector”, între anii 1954 şi 1961, pe profesorul George Manu.

„Profesorul George Manu a făcut onoare intelectualităţii române din penitenciare. El a creat o şcoală în penitenciar, prin instrucţia zilnică pe care a desfăşurat-o ani şi ani la rând, lipsindu-se de odihna minimă la care avea dreptul, dând hrană minţii şi sufletului de care aveau atâta nevoie tinerii smulşi de pe băncile şcolilor sau universităţilor. El a pregătit oameni pentru viaţă şi le-a inspirat idealuri. Neabdicând niciodată de la linia onoarei, prin atitudinea rectilinie care l-a caracterizat şi prin care s-a impus, de o înaltă ţinută etică, Manu a fost o pildă elocventă a puterilor miraculoase ale valorilor spiritului, de înnobilare şi de înălţare a omului prin cultura” – Ion Cârja. Integral aici.


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?