Cartea ce-ți aduce aripi

O reclamă la un energizant spunea că acela îți dă aripi. Nu menționez numele, că nu merită. În plus, nu beau asemenea tipuri de băutură, căci sunt nesănătoase și le consider toxice pentru organism. Nici vorbă de aripi pentru cer! Doar vorbe în vânt ale marketingului modern.

Ideea mea ,,Cartea ce-ți aduce aripi” mi-a venit în timp ce îl citeam pe Maxwell – ,,25 de moduri de a-i cuceri pe cei din jur. Cum îi faci pe ceilalți să se simtă extraordinar!” – John C. Maxwell, Dr. Les Parrott.

Sunt sfaturi utile și de bun simț aici și cred că, după terminarea acestei lecturi, relațiile mele cu cei din jur vor fi mai bune, căci le privesc acum cu alți ochi.

În timp ce citeam cartea împrumutată, m-am gândit la cea pe care, la rândul meu, o împrumutasem celei de la care o aveam pe cea cu Maxwell. E vorba de una scrisă de Laurențiu Dumitru, un teolog balsam pentru sufletul meu, dar și un om sensibil, frumos, pe care l-am întâlnit hăt în județul Cluj, la Mănăstirea Cășiel, acum ani buni, deși e piteștean. Se numește ,, Tinerii între cer și pământ” și a apărut în 2008 la Editura Egumenița.

Deși am strâns diverse cărți în bibliotecă de-a lungul timpului, mi-a revenit în minte o idee care îmi dăduse și mai demult târcoale prin gând. Rostul unei cărți nu este să stea prăfuită pe un raft din casă. Nu așa aduce ea roade însutit! Rolul cărții e să circule, să fie citită și răscitită, să fie ținută la piept, să aducă zâmbete sau lacrimi, să schimbe destine, să înfrumusețeze suflete. Să îți dea aripi pentru cer! De aici și numele provocării pe care vi-o lansez tuturor, dragii mei cititori.

Cu ideea asta în cap, am propus persoanei de la care aveam cartea și care avea, la rândul ei, ,,Tinerii…”, să nu mi-o mai returneze, ci, dacă îi vă plăcea, să o dăruiască ea cui dorește, dar cu aceeași rugăminte. I s-a părut bună ideea și a răspuns cu aceeași monedă, putând să dăruiesc și eu cartea ei de Maxwell și Parott, ceea ce am și făcut, dar cu aceeași provocare.

Acesta este proiectul (dacă îl putem numi așa) ,,Cartea ce-ți aduce aripi” și vă invit să faceți parte din el, oriunde v-ați afla!

În încheiere, vă mărturisesc că am realizat încă o dată ceea ce poate știam deja în adâncul sufletului meu. Oamenii sunt frumoși, cu toții! Sunt însă conștient că fiecare suflet are rana sa, vorba cântecului extraordinar interpretat de sora Laura Dinu. Depinde doar de noi dacă adâncim răni în sufletul nostru ori al aproapelui sau învățăm să le vindecăm. Îmi/Vă doresc să reușim să fim untdelemnul și vinul pe care să le turnăm pe rănile celor căzuți între tâlhari în drumul lor spre Ierihon și această faptă a noastră să le fie lor spre tămăduire trupească, dar mai ales sufletească.

Material apărut și pe blogul autorului


Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii noastre de cititori de pe pagina de facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?