Recipient pentru trăiri

Am primit de la Gabriela Gârlonța o carte de poezie: Casa Amintirilor, Editura Art Creativ, București, 2021. Poeta ne prezintă o călătorie magică, o experiență de speranță, un zbor spre al său interior, o ”îngerare”…
Călătoria înseamnă a trăi, viața fiind în mișcare.
Unii călătoresc având în valiză: merinde, bani, veșminte de schimb, însă poeta știe să separe esențialul de superfluu, aceasta călătorește având în valiză doar inima sa.
Cine este Gabriela Gârlonța? Iată autoportretul acesteia!
”cine sunt eu,floare de lotus/
cedez ispitei și cobor în lacul cu noroi/
trupul mi se modelează în mâinile lui ca apa …/
…lacrimile mele sunt îngeri/
îngerii sunt melci/
melcii poartă tăinuită în labirintul lor muzica/
mării ”
Gabriela Gârlonța are harul de-a ”țese în cărbune/ rochia fără cusătură a poeziei” și ”citește în limba păsărilor/stromatele/protrepticul/și așa mai departe”.
Poeta experimentează libertatea și întâlnirile, aceasta nu are nevoie să știe unde se îndreaptă, când va ajunge sau dacă având în bagaj doar inima, va fi capabilă să înfrunte viața în siguranță.
Gabriela Gârlonța este ”poeta cu mâini-fierăstrău/ , taie ”pătrunderea umbrelor în treburile lucrurilor/din grădina poeților/plină de statui/de gargui/de fluturi/de flori/
de albine/”. Având mâini înzestrate, reușește să vopsească cerul, lumina întorcându-se în ochii acesteia.
Conversațiile telefonice ale poetei sunt inedite:
”sună telefonul,/
alo,cine ești?/
eu sunt un orologiu cu minunatele smulse dar care merge totuși .vrei să fim prieteni?/
prietenii sunt umbre,/
se arată numai când lucește soarele./
no comment.”/
Find în pas cu moda, însă și cu timpul, poeta îmbracă ”cămașa cu 1000 de nasturi/
în noaptea întunecată/
bună ca o poveste chiar neadevărată.”/
Adevărate sau nu, poveștile de călătorie ale Gabrielei Gârlonța, ajută la creşterea interesului cititorului pentru cunoaşterea realităţii, la cultivarea sentimentelor, convingerilor, comportamentului moral și dezvoltarea gustului estetic ale acestuia.
”pe o piatră albă ca un tocător /
apa și setea fac amor și plouă /
la tv văd inundată câmpia română /
da, sigur/
asta e inima mea.”/

” pe lacul de aur/
o lebădă albă mă /
sărută timid”/

”planeta marte
în zori își deschide
sânii de lapte”/

Poeta are capacitatea de imaginare a unor universuri posibile, ca o anticipare a lumii viitorului.
”două egrete/
în lumea lui leibniz sunt/
două bucurii”/

”o pisicuță/
toarce fuga din serai /
în cărbune alb”/

”stejarul mamvre/
trei îngeri pelegrini/
și apa vietii”/

Călătoria literară propusă transferă cititorul în ambianţa poetei şi a operei sale, determinând stări de trăire intensă care vor dăinui în memoria cititorului. Este o călătorie care oferă noi căi de receptare a operei literare.

”din casa mamei/
Imi amintesc doar dudul/
sub care prânzeam”/

„salvador dali/
mustață de ornament/
ploaie decentă/”

”goblen de casă /
numai van beethoven/
cusut de mine”/

”în spate o stradă /
și o pasăre albă/
gravidă de nea”/

Pentru călătoria vieții, memoria și speranța trebuie să rămână împreună iar memoria și speranța Gabrielei Gârlonța rămân. Este dovada unei maturizări. Poeta nu urcă treptele oricum, o face cu umilință:
” eu urc trei trepte/
ce au un singur nume/
umilința ”/ și îi este de ajuns ” mirosul florilor de măr /
Din Grădina Edenului/
Față la față cu înaltul cerului./”

Sonetele, ”plutirile în libertate” ale Gabrielei Gârlonța, sunt poeme originale, compacte, bine articulate, în care poeta își manifesă tot potențialul expresiv , ”se învârte în jurul soarelui/și ”se simte gigantică, lumina întorcându-se în cerul său”.
O lirică sentimental-confesivă, fluentă și de profunzime:
”Glisez spre Emaus ca în Nordul lucrurilor/
Erau două grade la Sibiu când am început să levitez/
Îngerul a strigat grația trece peste mine și visez/
Îmi visez umbra mai subtire decât coada rândunicilor.”/

Ceea ce cred că o reprezintă pe Gabriela Gârlonța se află chiar aici, în aceste versuri:

”Pe drumul către Emaus Luca și Cleopa scriu pe nisip/
Am ajuns prea târziu vântul mesajul l-a străpuns/
Cu săgeata lui Arthur și caut Gralul nepătruns/
De mintea omului ca o pasăre fără cip-cirip./”

Poeta a găsit ritmul potrivit pentru exprimarea sentimentelor și pentru povestirea evenimentelor, pentru aceasta sonetul nu este doar un mijloc de exprimare, ci și un recipient pentru trăiri.


”Sticla lumii s-a spart în motive colorate/
Și huiduie,bubuie turuie/
Vrăbiile uguie,uguie./

În casă cu un evantai de frunze/
Ating cerul,cerul/
Ating Heruvimul.”/

Poezia Gabrielei Gârlonța denotă excelenta sa capacitate creativă! Va trezi admirația cititorului?! Da, am această certitudine!

Lăcrimioara Iva


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?