Interviu cu Sorin Lavric: „Românii au fost îndopați cu minciuni și nu mai au o busolă, dar se vor trezi”

Foto: Mihaela Culcinschi

Scriitorul și doctorul în filosofie Sorin Lavric, născut la Turnu-Severin, se trage din familia unui preot basarabean din Florești, care a fugit de prigoana sovietică în România. În 1993, el a absolvit Facultatea de Medicină, însă a renunțat la această meserie peste numai un an de muncă. A făcut apoi filosofie și a fost redactor la Editura „Humanitas”, profesor la mai multe instituții de învățământ superior de peste Prut, redactor la „România Literară” și director de programe la Uniunea Scriitorilor din România . După ce s-a implicat în politică împreună cu partidul AUR și a devenit senator, a fost demis din toate funcțiile pe care le deținea, fiind acuzat de legionarism, misoginism și discriminare pe criterii etnice. Această bruscă schimbare de macaz a colegilor săi l-a uluit la acea vreme, însă astăzi își amintește despre cele întâmplate cu amuzament. În cadrul unui interviu pentru TIMPUL, Sorin Lavric a explicat din ce motive s-a lansat în politică și de ce nu va mai renunța la ea, chiar dacă toată viața politicienii i-au trezit un mare dezgust, transmite Timpul.md.


– Dle Sorin Lavric, după ce ați devenit deputat în Parlamentul României, ați declarat: „Mi-e atât de scârbă de politică, încât n-am putut să nu intru în ea”. De unde s-a născut această scârbă și de ce totuși ați intrați în politică?

– La fel ca orice român, aveam o părere execrabilă despre politicieni și-i priveam cu repulsie, cu aversiune. Din 1990 până anul trecut, când mă uitam la televizor, aveam senzația că văd niște rechini, niște monștri duplicitari, ascunzându-și gândurile în spatele unor cuvinte mai mult sau mai puțin cizelate, care aproape tot timpul jucau rolul unor trădători de țară și de neam. Și nicio secundă până atunci nu m-am gândit că voi intra în politică. Dacă mă întrebați acum ce înseamnă să faci politică, sincer, nu știu ce să vă răspund. Am intrat în politică din disperare și, într-un fel, încurajat de către Claudiu Târziu, pe care-l cunoșteam de 20 de ani și în care aveam mare încredere. El mi-a spus: „Sorin, avem o vârstă, nu mai suntem tineri. E bine să avem parte și de această experiență în viață. Pentru că unui bărbat, care are o părere bună despre el, i se cuvine și asta, pe lângă experiența culturală, bahică și erotică”. Politicul este un element de predilecție al spiritului masculin, este o cafteală între bărbați, chiar dacă sună aproape incorect politic să spui așa. Când m-a ispitit Claudiu, nu-l cunoșteam pe George Simion. El candidase la europarlamentare și era cunoscut pentru activitatea lui misionară în Basarabia. George este un patriot pe față. Din 2012 militează pentru Unirea cu Basarabia, iar lozinca „Basarabia este România”, care a împânzit toată țara, este a lui. Ne-am întâlnit după aceea în trei și am încercat să anticipăm ce va urma și unde vom putea fi atacați. Știam de atunci că vom fi învinuiți că suntem ba ruși, ba oameni ai serviciilor, ba neolegionari. Pentru că eu și Claudiu am cunoscut zeci de deținuți politici și mulți dintre ei fuseseră legionari. Niciodată n-o să mă auziți pe mine sau pe Claudiu vorbind urât despre ei, pentru că nu suntem niște lichele și nu vreau să mint. Le respect memoria, pentru că erau oameni deosebiți și au avut o înrâurire benefică asupra mea. Așa am început politica. Mă întrebați de ce am făcut-o, dacă-mi era atât de scârbă de ea. Este un paradox conținând un dram de adevăr. Sunt momente când apar niște oameni fără experiență politică, care simt că nu mai pot trăi în țara asta, dacă nu intră să asaneze mlaștina aceea de șerpi și de broaște.

„Scârba și disperarea care mă încercau pe mine erau simțite de o sută de mii de români”

– De ce deschis anume poarta AUR-ului, pentru a intra în „iadul politic”?

– Noi suntem în mod fățiș conservatori, creștini și NA-ȚI-O-NA-LIȘTI. Când spun „naționalist”, nu rostesc un termen peiorativ. Pentru mine nu e nicio deosebire între naționalism și patriotism, cum fac ei acum, încercând să acopere naționalismul cu o conotație negativă, pentru ca, prin recul, să terfelească și noțiunea de nație. Ei vor să ne spună că națiunea este un episod retrograd, revolut și tribal din istoria omenirii, la care trebuie să renunțăm, pentru a ajunge în paradisul suprastatului federal cu o singură capitală, cu un singur parlament și un singur președinte. Să devenim un conglomerat, care va fi imaginea în oglindă a SUA. Asta vor ei să facă.

– România nu a avut niciun politician bun de la 1990 încoace?

– Îmi vine să zic Emil Constantinescu, dar din cauza lui am cedat Cernăuțiul Ucrainei… Am avut patrioți, dar erau fără măsură, cum a fost Vadim Tudor. Altminteri, când ajungi în sferele înalte, compromisul este inevitabil. Puterea te fură și atunci prețul pe care-l plătești este înăbușirea conștiinței. Din dorința de a parveni, mulți și-au anulat conștiința și sentimentul patriotic, pe care orice om îl are față de nația lui.

– Sunteți sigur că puterea nu-i va fura și pe unii deputați AUR?

– Nu pot să exclud, dar nu cred că se va întâmpla cu mine, cu Claudiu Târziu, cu George Simion, cu Vlad Bilețchi, cu Dan Tănasă, cu Rodica Boancă… Ei sunt români autentici.

– Cărui fapt se datorează scorul surprinzător, de 11 la sută din voturi, obținut de AUR la parlamentarele din România?

– Noi am apărut ca o generație spontană. Am fost atât de boicotați mediatic, încât mai mult de jumătate dintre români cred că nu auziseră de AUR în ziua alegerilor. Cum ne-am ivit așa, din abis? Mai întâi pentru că starea de spirit a românilor era atât de efervescentă sub unghiul nemulțumirii, încât trebuia să culmineze într-o expresie. Și expresia aceasta a fost AUR-ul, pentru că noi înșine eram nemulțumiți. Scârba și disperarea care mă încercau pe mine erau simțite de o sută de mii de români, numai că ei nu-și găsiseră partidul. A fost și campania noastră electorală, făcută pe internet și pe teren, din oraș în oraș, din sat în sat, lucru care se va întâmpla și în Basarabia. Doar că aici va lipsi George Simion, pentru că le este frică autorităților de la Chișinău de harisma lui.

– Adică, Simion a fost declarat persona non-grata în R. Moldova din cauza harismei sale?

– Bineînțeles, pentru că e un om cu fascinație asupra basarabenilor. Și nu e de azi, de ieri, ci din 2012. El transmite ceva în mod autentic, nici nu trebuie să vorbească. Când apare într-un loc, românii se strâng în jurul lui. Păi cum să-l lași în Basarabia, vă dați seama? Integral pe Timpul.md


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?