Scrisoarea a III-a de la Nicoleta Vascan prin Poșta Sufletească de la Active News

activenews.ro

Posta sufleteasca
Scrisoarea 3
Expeditor: Nicoleta Vascan
Via: Active News

,,Robi la patimi


Cuvant de inceput: Ce nu mai stie omul, astazi?
Cat este de bolnav sufleteste.

Suflete drag,

te va gasi a mea scrisoare in preajma Luminii Praznicului Imparatesc ,,Schimbarea la Fata a Domnului”,  Sarbatoare mare a sfintirii omului care  primeste – deci voieste-  a-si schimba vietuirea din pacatoasa, in vietuire sfintitoare, bineplacuta Domnului.

Si urmeaza acestui mare Praznic dumnezeiesc, ziua Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (mergeti de i va inchinati!), care viata toata si-a inchinat-o lui Hristos Domnul.

Si mai este apoi si praznuirea Sfantului Voievod Mihai Viteazul, in 9 August, Sfantul domnitor ortodox care pe de rostul inimii sale rostea Psaltirea toata. Sfintele sale moaste (din cât se cunoaște pana acum) se afla la Schitul Plaviceni din Oltenia (mergeti de-i aduceti cinstire prin inchinare!)

Doamne, ce de bogatii! Ce binecuvantare peste neamul romanesc! Haidem! Cei care mai avem gandul, inima la Domnul, sa ne bucuram impreuna,  sa cinstim dupa cum se cuvine, zilele de praznic dumnezeiesc!

Ca-n rest, „Veacul nostru ni-l umplura saltimbacii si  irozii.” ( Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

Pana una alta, am coborat de prin varf de deal in Bucuresti, pentru putin timp.
,,E atata vara-n aer!” ( Mihai Eminescu, Scrisoarea IV)  
Ce de intamplari si pe aici!

,,Azi cand patimilor proprii muritorii toti sunt robi,
Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor se-nchina, numind mare pe-un pitic
Ce-o besica e de spuma intr-un secol de nimic.” ( Mihai Eminescu-Scrisoarea II)

,,P-aici, pe colo mai strabate cate-o raza mai curata” ( Mihai Eminescu, Scrisoarea IV)

                                  Rubliov

-Te conduc.
-Esti un dragut, iti multumesc! Stii cat imi place sa ma pierd pe strazi… in noapte! Mergi cu pace!

Abia lasasem in urma mea un prieten cu sufletul de aur si cu nume de Arhanghel. Ne bucuraseram impreuna de privelistea unui zbor de pescarusi sub un indraznet clar de luna. Depanam amintiri, intamplari dureroase…

O, de-ar fi stiut la vremea alegerilor lui de viata a-ntelege: ,,Cand vezi piatra ce nu simte nici durerea si nici mila De ai inima si minte -feri in laturi, e Dalila!”  (Mihai Eminescu Scrisoarea V). Acum e tarziu pentru orice altceva decat doar cainta pentru propriile patimi si grija fata de copii.

-Imi aduce a cadru de Tarkovski!
Albul pescarusilor in negrul noptii. Ce contrast! Ce socoteala dumnezeiasca!
Purtam in inima scena, vizualul, sunetul scos de pescarusi si umarul de prieten aproape… Se jucau deasupra noastra, deasupra lumii si-n fata lunii. Ii insotea in zborul lor un tricolor. Era vreo 3 dimineata. Statuia Sfantului Voievod Mihai Viteazul, la loc hotarat. Universitate.

Si eu merg, merg mai departe.

-Uite, fata asta este extraordinara!

Aud  o voce de barbat prin noapte.

-Daca ne-ar spune ea, daca ar sti ea, daca ar avea un pictor preferat!

Ii las in apele lor. Erau doi barbati, nu unul. Merg mai departe. Raman din ce in spatele meu, cei doi. Ne despart spatiul si zaduful…
Ei, nici bucurosi, nici suparati, doar filozofi. Continua sa arunce spre cer retorici despre ceva  pictori si despre pictura. Ridica discret tonul, doar doar sa-i aud.

Linistita, ridic asa, doua degete in semn de pace si de Da, v-am auzit.

-Oare, are vreun pictor pe care sa-l placa mult, fata asta extraodinara?

Ma-ntorc cu fata catre ei, m-arat lor mai bine pe axul strazii si strig cu bucurie in noapte, tare, ca si cand m-as fi aflat pe partea cealalta a lumii: RUBLIIOOOV! RUBLIOV!

Stupoare! Raman inmarmuriti. „Fata extraordinara” a intrat in jocul lor.

-Nu pot sa cred ca doar atat…
Doamne, ce se mai tanguia unul dintre ei. Si-a aplecat bratele inspre asfalt ca si cum o mare nenorocire se abatuse asupra mintii si inimii lui.

-Nu pot sa cred ca doar atat! De ce te limitezi atat?

Eram noi trei in mijloc de strada. Langa noi, mai incolo, o Bisericuta.
Ora 4 dimineata.

Veneau catre mine. Unul tot exclama:
-Poti mai muuuult!

Celalalt repeta:
-Rubliov! L-am vazut la Moscova!

-Ooo -mi-am spus, astia-s de-ai lui Hristos dar au ratacit nitel drumul.

Si s-au apropiat bine de tot de mine.

-Cum va chema?
-Eu sunt Vlad.
-Si tu?
-Calin.
-Eu sunt Nicoleta.

Ce suflete frumoase aveau!
Am scos sticluta cu mir din buzunar…asa parfum inmiresmat are si i-am chemat si mai aproape de mine.

A stat atat de cuminte la miruit, Vlad, cel care spunea ca l-a vazut pe Rubliov la Moscova incat mi-a spus:

– Da-I si lui!
S-a apropiat si Calin. Era cel cu stupoarea. Dupa ce l-am miruit si pe Calin, m-am miruit si eu. Eram noi trei in semnul Preasfintei Treimi. In ce cadre epocale ar fi surprins Andrei Tarkovski, scena noastra, din propriile nostre vieti?! ,,Calauza”, ,,Andrei Rubliov”…Un tablou al Vietii! Sfanta Treime si-cei trei mai jos de Cer.

-Calin, Vlad, asta-i Libertatea! Rubliov a asezat pe panza insemnul iconografic al Preasfintei Treimi in chip de 3 ingeri. Cum sa nu il prefer tuturor celorlalti mari pictori ai lumii? Lui i S-a revelat Dumnezeu Cel in Treime -Tatal, Fiul si Sfantul Duh, va dati seama?!

O liniste trezvitoare s-a asternut peste noi.

-Va iubesc! Andrei Rubliov este un Sfant! Si noi suntem chemati la Sfintenie!

S-au plecat reverentios. Si au asteptat privindu-ma pana ce m-am pierdut in noapte.

Sa fi avut vreun 28, 29, fiecare. Erau fumati de bauti si proaspat miruiti.

Mergeam eu in veselia inimii mele si imediat in fata imi aparu un altu’…tusti, de prin spatele Bisericutei, rasari asa din senin.
Aducea a Rubliov. Slab, imbracat in negru, serios, grav in miscarea trupului, purta la brat o foaie de carton mare ce aducea a panza de tablou.

-Mi-e foame! Nu mai stiu ce sa fac. Serviciu nu mai am…

M-am intors catre el, am ridicat din umeri si am spus :
-Nu am ce sa-ti dau…. si am simtit durere in inima.

El a venit dupa mine. M-am intors si mi-am cerut iertare.

-Frate, sa ma ierti! Sunt lacoma si rea. Si eu i-am primit. Ia-i pentru Maica Domnului! Zi bogdaproste!

-Bogdaproste!

Se pregatea de rasarit. Am intrat in cascioara, am aprins candela, am ingenunchiat in fata Maicii Domnului si am plans de bucurie si de durere…Vlad, Calin, Rubliov ,,cersetorul inimii mele la Rai” si eu, nevrednica din noapte.
E atata sfintenie in Cer si pe pamant dar noi, tot robi la patimi. (…)” – integral pe Active News.ro.


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?