Dorul firului de iarbă

Violeta Bobocea s-a născut pe 20 Septembrie 1967 la Buzău. Este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național “Mihai Eminescu” din Buzău din anul 1991. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București și a debutat în anul 1996 în revista “Placebo”, atât cu versuri, cât și cu eseuri. A continuat să publice în revistele “Singular”, “Lyceum”, “Evrika” și “Năzuințe”.
În anul 2018 publică poezii în antologia “Iubirea ca o poezie”, în 2019 în “Muzica sufletului meu”, dar și în antologia Campionatului european de poezie(Editura Liric Graph) , în antologia internațională “Femeia divină” din Belgrad(martie 2019), dar și în Antologia Odyssey International în anul 2019.

A publicat cartea de critică literară”Seninătatea personajelor lui Marin Preda” la editura Liric Graph, dar și volumul de versuri “Simfonia dorului”, la aceeași editură. A primit premiul de excelență la Campionatul european de poezie în anul 2019.Este redactor-șef al revistei “Orizonturile bucuriei”Ascior, director Editura Ascior, membru al Asociației Poeților Mondial, membru Liga Scriitorilor. Este coautor al unei cărți despre frumusețile Buzăului, în colaborare cu elevii Colegiului Național “Mihai Eminescu”-“Buzăul între mit și realitate”, dar și al unei cărți- document despre dascălul de la catedră -“Menire sacră”(Editura Liric Graph).

Al doilea volum de versuri ” Stele în palmă” este publicat la editura Pim din Iași, iar al treilea volum de poezii”Eterna căutare” la editura Editgraph din Buzău.
Următorul volum de versuri “Prin gara speranțelor ” este publicat la editura Pim din Iași.
Urmează un volum de versuri pentru copii”Unde ești, copilărie?”, publicat la editura Izvorul Cuvântului.
Următorul volum de versuri se intitulează”Sunt un bob de rouă”, publicat tot la editura Izvorul Cuvântului.

“Sunt doar un trecător grăbit”- proză scurtă, editura Izvorul Cuvântului.
A publicat poezii în peste 60 de antologii din țară, dar și din străinătate, dar și proză.
A publicat poezii în Antologiile “Învărarea cuvântului”, “Întomnarea cuvântului”, “Floriile poeziei”, “Paradisul iubirii”,Colecția Antologica, eCreator în anul 2019 și în anul 2020, dar și în revistele “Contraste culturale”și “Poezii pentru sufletul meu” din Montreal, Canada, “Recunoștință prieteniei”,”Vis cu Nichita”,”Eminesciana”, “Literatura din călimară”, “Ecoul umbrelor”,”Poveștile iubirii.Amintiri”,”Bota poetike rumune”- traducere din albaneză- Violeta Bobocea și Baki Ymeri, dar și în Enciclopedia”Scriitori din generația 2000″, vol.1, coordonator Nicolae Vasile, profil realizat de către Nicolae Toma, poet, critic literar, jurnalist, editorialist, în “Caruselul iubirii”, antologie literară ilustrată, coordonator, Eugenia Enescu- Gavrilescu, dar și în revistele “Luceafărul din vale” și în “Amprentele sufletului”, în revista “Revoluționarul” din Timiș, dar și în revista Timpul- Bruxelles, dar și în multe alte publicații.

1
Doar o pasăre-n zbor…

Sunt o pasăre-n zbor,
o frântură de vers,
într-un mic Univers;
dau glas dimineților,
străbat depărtările,
imensitățile cerești;
în drumul spre galaxii
simt nostalgia cerului,
răstălmăcirea lunii,
pământul cum suferă
sub talpa neputinței,
oameni care se răsucesc
în agonie
de dor și suferință;
un bătrân răsucește-n palmă
tristețea globului,
un biet om își poartă povara
pe umeri și-n priviri;
cel înstărit sfințește
galbenu-n pungă și-n gând,
dar fericirea-i scapă
printre degete,
iar copilul din noi caută
inocența visului pierdut;
duc în zbor
lacrimi, incertitudini și dor,
tristețea o adun în cioc
și-o risipesc în cele
patru zări,
bucuria o adun
în grămezi de smarald
și-o împart trecătorilor
în aprigul vânt,
speranța o urc și-o cobor
fără-ncetare
pe ridurile fiecărei dimineți
de primăvară
în care ne ascundem
cu fiecare clipă ce se risipește
în tăcere…
împart, tot împart
dimineți de sidef,
nostalgii din tăceri,
risipiri din abis
într-un veșnic alint,
iar eu mă visez
doar o pasăre-n zbor,
într-un zbor frânt
de noblețea
dimineților
cuminți.

2
Aștept după colț fericirea

Aștept după colț fericirea și tot nu se-arată,
În verdele crud al speranței e tare speriată,
E Meka visată,
Dar tot nu se-arată…

Cosițe albe-mpletesc,după colț s-o zăresc.
Aștept, tot aștept această nălucă
De-un secol, de-un veac,unde putea să se ducă?
În straie albe s-o-ntâlnesc…

Aștept după colț a lumii crăiasă…
Odată ,demult pentru-o clipă-a venit
Dar…s-a răzgândit și-a fugit
De parc-ar fi fost o dulce fantasmă.

Aștept după colț ca-ntr-un labirint
M-am rătăcit și timpu-a albit,
Așa cum emiru- n pustie-a pornit,
Spre veșnice doruri călăuzit .

Aștept după colț pe-nserat să apară,
Să-mi spună în șoaptă ,măcar într-o doară,
Chiar în vis de-ar veni,
Un cuvânt n-aș rosti.

Dalbe plete să-i pun,
Un descântec s-adun,
În amurg să răsară,
Fericirea de-o vară…

3
Bat clopotele, doamnă

Bat clopotele, doamnă,
ca-ntr-o rugăciune
demult uitată
într-un veac apus.

Bat clopotele, doamnă
ca-ntr-o catedrală
cu aripi fumegânde,
ca un duios descântec.

Bat clopotele, doamnă,
în piepturile noastre
ce fredonau odată
vechea rapsodie
a dragostei târzii.

Bat clopotele, doamnă,
tot bat a disperare,
când fluturii tristeții
ne răscolesc durerea.

Bat clopotele, doamnă,
dar…sunetul lor
răsună și azi
pe creste spovedite în amurg.

Bat clopotele, doamnă,
dar nu mai ești cu mine,
te-ai stins precum
părerile de rău
pe valul înspumat al vieții.

Bat clopotele , doamnă,
tot bat în depărtare,
se-aud la colț de stradă,
dar…tot a despărțire!

Bat clopotele, doamnă,
iar noi , pierduți
rămânem ca
într-o veche toamnă!

4
De vânzare

În lume , cândva, totul era de vânzare,
Vindeam iluzii, fantasme, chiar din galantare,
Ne-opream la câte-un colț să prindem câte-un vis,
Dacă-n această lume doar așa ne-a fost scris.

În lume, cândva, totul era de vânzare,
De la regrete sau păreri de rău și câte-o alinare,
Ne-opream la câte-un colț pentr-un oftat,
Dacă-n această lume doar așa ne-a fost dat!

Cândva, vindeam la preț întreg visarea
Și-i auzeam din depărtări chemarea,
Dar, astăzi, nici pe sfert n-aș vinde niciun dor,
Să ocrotească tainic visul călător!

5
Dorul firului de iarbă

Am chemat un fir de iarbă
Să-mi răspundă mai în grabă,
De-are griji, de-i este dor,
Pe pământul cu mohor.

Firicelul fâstâcit,
Îmi răspunde cam grăbit:
Un dor iute l-a răpus
Și…de-atunci e cam confuz!

Umblă veșnic cam distrat,
Uneori cam supărat,
Multe griji mereu culege,
Dar nimeni nu-l înțelege.

Ar zburda, ar vrea să spună,
Cu dragostea nu-i de glumă,
Dar fiind prea mititel,
Poartă dorul singurel.

6
Încă te mai aștept

Încă te mai aștept
la răscrucea dimineților
promise de așteptări
înfrigurate,
așa cum soarele
și-a dat întâlnire
cu luna,
dar ei nu se întâlnesc
nicicând,
așa cum răsăritul
se-ntâlnește cu apusul,
așa cum dimineața
se întâlnește cu amurgul;
nu e o iubire ca-n
Romeo și Julieta,
Tristan și Isolda, sau
ca-n Manon Lescaut
și Des Grieux,
dar…
încă te mai aștept
dincolo de zare,
dincolo de veac,
dincolo de timp,
la răscrucea
dimineților
promise…

Violeta Bobocea


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?