Două luni și jumătate… / Mihaela M.

Sunt mic. Dar știu ce-i fericirea,
Că sunt în pântec de o zi…
Și parcă zbor prin galaxii;
Abia aștept să-ți văd privirea!
Dar, mamă, încă tu nu știi…

Vai, ce minune! Am mânuțe!
Și piciorușe mici de tot;
Aș vrea s-alerg, însă nu pot.
Sunt totuși încă prea micuțe…
Dar nu-i nimic, că știu să-înot.

Am două luni și jumătate.
De azi mă joc și chicotesc.
Însă atunci când o să cresc
Le-oi învăța pe rând, pe toate.
Mămico, ce mult te iubesc!

……………………………………..

Dar ce se-ntâmplă? Ești speriată?
Îmi pari un pic cam supărată…
De ce ți s-a răcit deodată
În vene sângele așa…?
Poate-ai simțit prezența mea
Și ești puțin emoționată
De clipa când ne vom vedea…

Au! Ce mă trage? Ce mă smulge?
Mămico, mă prinde-un fior…!
Mânuțele mă frig, mă dor!
De ce îmi curge-atâta sânge…?
Mă rupe-un monstru! Ajutor!

Un fier cu moartea-n vârfu-i rece
Prin întuneric, pe ascuns,
În inimioară m-a străpuns!
Și suflețelu-mi stă să plece;
Mai am o lacrimă de plâns…

Sunt mic… Dar știu ce-i suferința,
Că n-ai vrut să trăiesc și eu!
Acum îți pare, mamă, rău…
Dar de privești spre Dumnezeu
Să afli ce e pocăința,
Să capeți pacea și credința,
Îți va ierta păcatul tău…

Sunt mic… Dar sunt cu Domnul meu
Ce m-a cuprins la Pieptul Său.
Iar peste vremi, ne-om întâlni
Și-om alerga prin galaxii
De mână, mamă, tu și eu;
De nu-ți va fi acuma greu
Să te întorci la Dumnezeu… (poeziipentruviata.ro)


Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un like și să distribuiți pagina de Facebook

Faci un comentariu sau dai un răspuns?